[comentariul la textul de dinainte o sa apara in curand]

II

Exista in suflet trei factori fundamentali, ce determina actiunea si adevarul: senzatia, intelectul, dorinta. Dintre acestia, senzatia nu este principiul nici unei actiuni; dovada ca animalele sunt dotate cu senzatie, dar nu participa la actiune. Iar ceea ce in gandire sunt afirmatia si negatia, in domeniul dorintei sunt urmarirea si evitarea. Astfel, intrucat virtutea etica este o dispozitie capabila de alegere deliberata, iar alegerea este o dorinta deliberativa, pentru ca alegerea deliberata sa fie buna trebuie ca in acelasi timp reflectia sa fie adevarata si dorinta dreapta, iar lucrurile pe care prima le afirma cealalta sa le urmareasca.

Ne-am referit mai sus la gandirea si adevarul de ordin practic. Pentru gandirea teoretica, insa (care nu este nici practica, nici poietica), binele si raul le reprezinta adevaratul si falsul; acestea constituie de fapt functia intregii parti intelective a sufletului, dar functia proprie intelectului practic este adevarul ce concorda cu rectitudinea dorintei.

Principiul actiunii morale este deci alegerea deliberata (principiu in sensul de origine a miscarii si nu de scop al ei), iar principiul alegerii deliberate il constituie, la randul lor, dorinta si reflectia in vederea atingerii unui anumit scop. De aceea, alegerea deliberata este conditionata de intelect si gandire pe de o parte, si de un habitus etic pe de alta parte, caci in domeniul actiunii morale atat buna conduita cat si contrariul ei nu pot exista in afara gandirii si a caracterului.

Gandirea in ea insasi nu determina insa nici o miscare, ci doar gandirea orientata spre un scop, adica gandirea practica. Aceasta din urma guverneaza si activitatea productiva; oricine produce ceva o face urmarind un scop, numai ca obiectul sau nu este un scop absolut, ci unul relativ si individual. Obiectul actiunii morale, dimpotriva, este un scop absolut; caci buna conduita morala este un scop in sine, si acest scop este si obiectul dorintei. Astfel, alegerea deliberata este fie o gandire stimulata de dorinta, fie o dorinta sustinuta de gandire, iar principiul de aceasta natura este omul.

Dar nimic din ceea ce a avut loc deja nu poate constitui obiectul unei alegeri deliberate, de exemplu nimeni nu-si propune sa fi devastat Ilionul; caci nu se delibereaza asupra trecutului, ci asupra viitorului si asupra posibilului; or, nu este posibil ca trecutul sa nu fi avut loc. De aceea, are dreptate Agathon:

“un singur lucru lipseste chiar si divinitatii: / capacitatea de a face sa nu fi existat ceea ce deja s-a produs.”

Asadar, functia ambelor parti intelective ale sufletului este adevarul. Iar dispozitiile habituale datorita carora fiecare dintre aceste doua parti ajunge cel mai bine la adevar sunt virtutile proprii fiecareia.