Cateva poze facute ieri:

In capitolul VII Aristotel distinge intre drept natural si drept pozitiv, fara sa arate insa ca exista drepturi naturale, adica legi care nu se bazeaza doar pe obiceiuri ale unei societati. Doar spune ca exista si atat.
Am facut o lista provizorie cu cateva centre pentru copii nevazatori si copii aflati in dificultate.
Centre pentru copii nevazatori: Arad (Centrul de plasament nr. 4 – Str. George Baritiu nr. 16), Buzau (serviciul de tip rezidential pt. copilul cu deficiente de vedere din cadrul Complexului de servicii pt. copilul cu deficiente de vedere nr. 11 – Str.Horticolei nr. 54) si Bucuresti (Centru de ingrijire si gazduire “Neghinita” – Str. Traian nr. 144, sector 2). [10x, Eli!]
Apoi, datorita baietilor din sat, Bastroe s-a transformat in peste. Acest lucru s-a petrecut in dupa-amiaza aceleiasi zile in care va povesteam ca a facut tumbe prin aer. Transformarea lui Bastroe nu a avut nimic miraculos, dar ar putea sa va intereseze, asa ca o voi povesti in continuare.
In ziua urmatoare Bastroe a facut o multime de tumbe prin aer, deasupra lacului inghetat. Asta s-a intamplat in felul urmator.
Trei tipi, un american, un neamt si un roman, se ciocnesc cu masinile intr-o intersectie. Americanu’: Vai Fordul meu, economiile mele de 3 luni s-au dus pe apa simbetei!… Neamtu’: Vai Mercedesu’ meu, economiile mele de 6 luni s-au dus pe apa simbetei!… Romanu’: Vai Dacia mea, economiile mele de-o viata s-au dus pe apa simbetei!… Ceilalti doi: Si cine naiba te-a pus sa-ti cumperi masina asa scumpa?! 🙂
Ambele vin de la Silencemustbeheard. Prima e ca Emma a gasit cartea pe care am ascuns-o duminica (deci nu mai are rost sa o cautati 🙂 ). A doua e ca l-am vazut, tot la ea, pe unul dintre puii pe care i-a avut Gramo-cat (remember this?):

Ok, titlul original e de fapt Kein Schwein ruft mich an (versurile sunt delicioase, le gasiti in germana aici). Iar piesa e asta (da, nu exista si parte de video):
Suna ca o chestie din anii ’30, dar e compusa in ’92 de Max Raabe (care canta cu Palast Orchester). Dar faza cea mai tare abia acum urmeaza.
[nota: prima povestire din aceasta serie e un pic mai jos 🙂 ]
Incepuse o noua zi. Soarele stralucea vesel pe cer, iar Bastroe zacea, desigur, pe malul lacului. Mort. Zapada de dedesuptul lui se topise in timpul ultimei zile, probabil datorita caldurii pe care corpul sau inca o mai emanase. Dar peste noapte pamantul inghetase la loc.