Daca iti recunosti limitele, poti deveni un terapeut mai bun. Daca te enervezi cand cineva iti raspunde cu “ce naiba e cu psihoflecareala asta?”, esti pierdut.
Daca nu ai incredere in psihologie ca stiinta, ai o carte cu povestiri amuzante despre cum se face terapie cu final nefericit. Iar daca unele povestiri sfarsesc si cu sinuciderea pacientului, asta nu conteaza. Felul in care este prezentat cazul te face sa crezi ca omul avea oricum probleme si nici un terapeut din lume nu l-ar fi ajutat. 🙂
Cartea e distractiva si daca ai convingerea ca psihologia e buna de ceva sau ca e stiinta, dar poate mai inveti ceva. Sa nu fii narcisist, sa asculti oamenii si sa nu ii judeci.