In capitolul anterior Aristotel a spus deja ca e posibil ca un lucru sa fie nedrept, dar sa nu fie, cu toate astea, un act de nedreptate. Exemplul era de felul asta: furtul unui iepure de la piata de animale e un lucru nedrept, dar daca inca nu l-ai infaptuit, nu e un act nedrept. 🙂

Acum mai spune, in plus, ca daca iepurele iti sare in buzunar fara sa observi, tu ai plecat de la piata cu un iepure pe care nu l-ai platit, dar totusi nu ai facut un act nedrept.

Altfel spus, un act involuntar care are ca efect o nedreptate nu e totusi un act nedrept. Adica, dintr-un punct de vedere, e ca si cand actul nu ar fi fost infaptuit. Desi, in cazul asta, efectele actului pot fi resimtite si de alte persoane.

Un lucru mi s-a parut ciudat. Cand Aristotel vorbeste despre diferenta dintre acte voluntare si acte involuntare, vorbeste si despre niste acte care nu ar face parte din nici una dintre categorii: imbatranirea si moartea. Dar imbatranirea nu e o actiune a mea.

Altfel spus, “eu imbatranesc” nu e ca “eu ma scarpin”. Doar pare sa exprime o actiune, dar nu exprima vreo actiune de-a mea. Asa ca nu are rost sa ma intreb daca e vorba de un act voluntar sau unul involuntar. Nu e un act (in sensul de actiune pe care o poate face un om), pur si simplu.

Apoi Aristotel imparte actele voluntare in acte premeditate (executate dupa ce am luat decizia sa le fac) si acte nepremeditate (executate fara o decizie anterioara, pe baza careia sa fi ales sa le fac).

Distinctia dintre accidente nefericite (se produc in mod neprevazut) si greseli am inteles-o, in mare, desi explicatia pe care o da Aristotel nu am prea inteles-o (ce inseamna ca principiul ignorantei sa se afle in agent sau in afara lui?)

In continuare am vazut ca spune ca actele “comise sub impulsul maniei” nu sunt socotite acte premeditate. Dar daca imi fac un plan mai elaborat? Daca, de pilda, imi propun sa joc cu Vasile, pe care vreau sa-l omor, un joc la care stiu ca Vasile ajunge de obicei sa ma faca sa pleznesc de nervi. Sigur, o sa-l omor la manie, dar totul a fost planuit. Cum mai e in cazul asta?

In fine, observatia din incheierea capitolului VIII mi-a mai lasat cateva nedumeriri: Care e diferenta intre a comite o greseala “din ignoranta” si a o comite “din cauza ignorantei”? Ce fel de greseli sunt cele “comise intr-o stare de inconstienta provocata de o pasiune care nu este nici naturala, nici umana”?

Cum poti sa mai comiti greseli daca esti inconstient? Si ce relatie exista intre aceste greseli si accidente nefericite?