VII

Dreptul politic cuprinde doua specii: dreptul natural si dreptul pozitiv. Natural este cel care pretutindeni isi pastreaza valabilitatea, indiferent de opiniile pe care le suscita. Pozitiv este cel care, indiferent de orientarea sa originara, odata instituit se impune; de exemplu, obligatia de a plati o mina pentru rascumpararea unui prizonier, sau de a sacrifica o capra si nu doua oi, ca si toate celelalte dispozitii particulare privitoare la cazuri particulare, cum ar fi aceea de a aduce sacrificii in onoarea lui Brasidas [general spartan ucis in timpul razboiului peloponesiac] si tot ce se prescrie sub forma de decret.

Dupa opinia unora, toate normele juridice apartin acestei ultime forme de drept, pentru ca, spun ei, ceea ce este natural este imuabil si are pretutindeni aceeasi forta (de pilda, focul arde la fel si aici si in Persia), pe cand dreptul are un caracter evident variabil. Aceasta opinie nu este insa decat partial valabila, in sensul ca, daca la zei ea nu se verifica poate in nici un fel, la noi cel putin, desi exista un drept natural, totul este susceptibil de schimbare; se poate face insa distinctia intre justitia naturala si cea care nu deriva de la natura. Se poate observa usor care dintre lucrurile supuse schimbarii tin de natura si care tin de lege, adica de conventie, chiar daca si unele si altele sunt la fel de schimbatoare. Aceasta distinctie este valabila si in alte domenii; de pilda, mana dreapta este prin natura superioara mainii stangi si totusi orice om poate deveni ambidextru.

Normele de drept bazate pe conventie si utilitate sunt asemanatoare masurilor: masurile utilizate pentru vin si cereale nu sunt pretutindeni egale, ci mai mari acolo unde se cumpara si mai mici acolo unde se vinde. In mod analog, regulile de drept ce nu sunt naturale, ci instituite de oameni, nu sunt aceleasi peste tot, pentru ca nici formele de guvernamant nu sunt aceleasi; dar forma de guvernamant conforma cu natura este una singura pretutindeni si ea este cea mai buna.

Toate dispozitiile juridice si legale sunt, [in raport cu actele pe care le determina], ca universalul fata de particular; caci actele sunt multiple, in timp ce fiecare dintre aceste dispozitii este una singura, fiind generala.

Exista o deosebire intre actul drept si nedreptate, ca si intre actul de dreptate si dreptatea in general. Si anume, ceea ce este nedrept este astfel in mod natural sau printr-o prescriptie legala; cand acest lucru este infaptuit, el devine act de nedreptate, dar inainte de a fi fost infaptuit el nu era inca act de nedreptate, ci numai ceva nedrept. Acelasi lucru este valabil si pentru actul de dreptate (dikaioma) (desi termenul general ar fi mai degraba dikaiopragema, dikaioma semnificand de fapt masura coercitiva luata in cazul comiterii unei nedreptati.)

Ne vom ocupa insa mai tarziu de examinarea fiecareia dintre prescriptiile juridice si legale, a naturii si numarului speciilor lor, precum si a naturii obiectului lor.