Dar inceputul o sa fie mai pe ocolite. In copilarie am intrat intr-un magazin de geci de pe Lipscani. Sau, oricum, de pe o straduta din centru. Atunci am intalnit pentru prima data in viata un vanzator. Adica un om care nu indeplinea doar rolul asta social, ci unul care avea har de vanzator.

Poate suna pompos, dar batranelul ala isi facea meseria de vanzator intr-un fel extraordinar. Era greu sa nu cumperi ceva de la el. Stia sa iti vorbeasca despre fiecare geaca din magazin. Cum e facuta, ce avantaje are, ce dezavantaje, cu ce se potriveste. Reusea sa te ajute sa-ti dai seama ce ai vrea sa cumperi fara sa fie intruziv.

Avea rabdare infinita cu fiecare client in parte. Zambea. In principal din cauza lui (si a unui alt batranel care lucra intr-un atelier vechi de reparat biciclete) am inteles ca nici o meserie nu e mai prejos decat alta meserie. Un vanzator care isi face meseria cu talent si pricepere e mult mai misto decat un om care se incapataneaza sa faca o meserie “intelectuala”, in ciuda faptului ca nu e potrivit pentru asa ceva.

De mai putin de un an a aparut la magazinul din colt o doamna care semana cu vanzatorul de geci. Mica, slaba, cu aspect de fumatoare. Magazinul e si el mic, iar pe timpul iernii e neincalzit.

Doamna de la magazinul din colt era extraordinara. Tinea minte ce ai vrut sa cumperi si incerca sa vorbeasca apoi cu furnizorii, sa le ceara produsul respectiv. Stia cum sa ii ia pe toti clientii. Era amabila si binedispusa si te servea la fel de frumos chiar si atunci cand veneai la 10 minute dupa terminarea programului.

De curand a fost prinsa, fara sa fie vina ei, intr-un scandal de presa. Si-a vazut intimitatea invadata de jurnalisti si a reactionat ca un om simplu. Povestea a trecut, ne-am bucurat sa vedem ca e ok. Intre timp s-a mutat la magazinul de alaturi. Un magazin mai mare, incalzit. Ieri ne-a spus: “Vedeti, avem mai multe produse, aici gasiti tot ce vreti!” Ne-am intrebat: “Oare nu s-a prins ca noua ne place sa cumparam de la ea, indiferent de magazin?”

Iar azi am aflat ca a fost accidentata destul de grav de un taximetrist. Am fi preferat sa aflam de la ceilalti vanzatori sau de la vecini, nu din presa. Cui ii foloseste ca problemele pe care le are biata femeie sa fie mediatizate? Celor care chiar o cunosc sau familiei? Nu prea credem. De ce trebuie sa fie vanata de jurnalisti si la spital? N-am inteles.

Povestea asta ne-a lasat un gust amar. Nu i-am gasit nici o morala. Sau, in fine, daca vreti o incheiere, aceasta ar putea fi la fel de bine si asta: E frumos sa iti faci meseria bine, chiar daca esti vanzator. Si e urat sa iti faci meseria prost, chiar daca esti jurnalist. 🙁