Sa-ti ingropi secretul in tine e tot ce poate fi mai productiv. El te munceste, te roade, te ameninta. Chiar si atunci cand se adreseaza Cerului, spovedania este un atentat contra noastra, contra resorturilor fiintei noastre.
Nelinistile, umilintele, spaimele de care terapeuticile religioase sau profane vor sa ne elibereze constituie un patrimoniu de care nu ar trebui sa ne lasam deposedati cu nici un pret. Trebuie sa ne aparam de cei care vor sa ne vindece si nici in ruptul capului sa nu renuntam la suferintele si pacatele noastre.
Spovedania: viol al constiintelor faptuit in numele cerului. Ca si celalalt viol – analiza psihologica! Laicizata, prostituata, spovedania se va practica la colt de strada, cat de curand: cu exceptia catorva criminali, toata lumea tanjeste sa aiba un suflet public, un suflet-afis.
(E. M. Cioran – La Tentation d’exister, Gallimard, Paris, 1956)
jur ca ieri am aprins o luminare la mormintul lui Cioran (cimitirul Montparnasse). intru apoi aici pe blog si vad citatul. sa cad jos, nu alta 🙂
Dupa spovedanie ai impresia ca ai scapat, ca ai ramas fara pacate…nu, nu e adevarat…ele te urmaresc toata viata
ca bine zis. de-aia s-au inventat blogurile 😉
Un schizofrenic ce parere ar avea? Cioran e cuceritor la prima citire, dar extrem de pagubos daca incerci sa-i urmezi filosofia.
suna foarte aproape de pozitia lui foucuault anti-confesiune. si cam la fel de absurd si de enervant.
Evident spovedania nu are neaparat legatura cu biserica 🙂 prefer sa ma spovedesc pe blog.. sau sa spun prietenilor mei ce ma roade.. decat unui preot depsre care stiu ca isi cinstruieste case si isi cumpara masini pe banii enoriasilor, in marea lor majoritate saraci !!
Si daca e Cioran inseamna ca trebuie neaparat sa il credem pe cuvint?
“Ca si celalalt viol – analiza psihologica! Laicizata, prostituata, spovedania se va practica la colt de strada, cat de curand[…]”
Nu zau?
Cine a vazut vreodata un om in depresie clinica sau poate un maniaco-depresiv (bipolar) intelege de ce e pagubos sa gindesti asa. Cred ca am trecut (sau ar fi trebuit sa trecem) de mult de vremea in care afectiunile psihice erau considerate lucruri rusinoase sau de mirare (vezi: http://news.bbc.co.uk/2/hi/health/7177345.stm , in special “Gawping at mental breakdown is not so new. In the 18th Century, for a penny, you could peer into the cells at Bedlam and enjoy the inmates’ antics.”).
Se stie destul de mult despre unele afectiuni mintale (boli poate nu e neaparat cuvintul potrivit, desi nu e, deseori, departe) ca sa nu mai punem la indoiala psihanaliza ca una dintre metodele de a face viata celor suferinzi, dar si a celor de linga ei, macar un pic mai usoara. Ca a facut-o Cioran acum 50 de ani nu cred ca inseamna decit ca era un ignorant – se stia si atunci destul. Sau poate, cine stie, suferea si el de o astfel de afectiune si a avut norocul sa nu ajunga la o forma extrema care sa il incapaciteze – respingerea discutiei sau chiar a oricarui element care ar putea duce la ameliorarea starii (de ex anti-depresante) este o reactie cunosctua si bine documentata la multi suferinzi.
Asa ca as zice si eu ca Max – Cioran e pagubos, macar in textul citat.
Este o eroare sa credem ca toate bisericile, in bloc, au aceeasi parere despre spovedanie. In sensul formal al cuvantului, bisericile baptiste nu au spovedanie – asta ca sa dau numai un exemplu, mai sunt si altele. Inainte de toate te ‘spovedesti’ inaintea lui Dumnezeu. Nu este exclusa ‘comunicarea cu prieteni sau cu alti oameni mai duhovnicesti, normal.
In acelasi timp, nu as merge pe varianta extrema a lui Cioran , pentru ca ajungi 🙂 pe culmile disperarii! In privinta aceasta sunt de acord cu demos.
Spun ca unul care am petrecut o vreme prin Cioran…nu ca m-ar face expert…
Hmmm… m-a pus pe ganduri chestia asta. Ideea pe care o sesizez ar fi ceva gen: Daca povestesti cuiva ca ai facut o potlogarie o sa te simti mai bine. OK. Si dpdv moral, ce drept ai tu sa te simti mai bine, fara sa rezoli cu nimic problema? Chestie despre care ar fi foarte mult de discutat…
Ceea ce a spus Cioran nu trebuie luat drep sfat, ci ca pe un stigat de ajutor, eu cred ca si el simtea nevoia unui umar pe care sa mai planga din cand in cand, a preferat sa scrie…
Pare mai mult ca incearca sa dea un argument para-rational impotriva marturisirii de orice fel.
Asta din partea unui om care ar fia avut mult de marturisit, dat fiind ca a fost subordonat Securitatii.
@euinsumi: nu te supara dar ai inteles profund gresit citatul 😉
wow! ce ca lumea. n-am mai “auzit” discutii si framantari de genul asta de pe vremea cand eram in clasa a 10 a. 🙂 teen rulz. urmeaza perioada nichita stanescu sau nietzsche? :)))
asta a spus Cioran!
ce-o fi vrut sa spuna?
asteptam dupa citat un mic comm din partea voastra
a celor ca l-ati pus/asternut aici
asa…
o zi buna!
citat la fix gasit si-mpartasit acum, in epoca maximala a telenovelelor si-a comportamentului aferent, generalizat… si l-a scris in ’56. nice, nu? 🙂
Pingback: Cioran, umanioare etc. at Gramo`s World