Here is the story. Am dat de curand pe u2be peste un mod interesant de a reprezenta vizual muzica (see here). Piesa era Clair de lune, de Claude Debussy. Aveam chef sa ascult si alta varianta a ei, asa ca am mai deschis un clip:
Pe partea vizuala nu era mare lucru de vazut. Doar o poza (probabil cu o anemona). Am inceput sa citesc comentariile. Strange thing, majoritatea oamenilor care lasasera comentarii auzisera de Debussy din aceeasi carte – Twilight, de Stephenie Meyer.
Am facut rost de carte si am citit-o. De mult n-am mai citit ceva care sa ma tina in priza asa. Chiar mi-a placut mult. Nu stiu sa spun de ce.
Daca nu v-a placut Harry Potter, probabil ca n-o sa va placa nici cartea asta. De fapt, s-ar putea sa nu va placa chiar daca v-a placut HP, fiindca nu apar vrajitori, actiunea se petrece in America, personajele au in jur de 17 ani si sunt adolescenti obisnuiti. Pana la un punct.
Anyway, daca puneti mana pe carte si va place, tre’ sa stiti ca autoarea a continuat povestea din Twilight scriind inca doua carti – New Moon (cartea pe care o citesc acum) si Eclipse -, iar acum lucreaza la a patra carte din seria Twilight – Breaking Dawn (ar trebui sa apara in toamna lui 2008).
Daca nu puneti mana pe carte, mai aveti o sansa cu filmul, doar ca daca vreti sa il vedeti,… errr,… mai trebuie sa asteptati cam un an. 🙂 Gata, am facut o pauza cam lunga, ma intorc la citit.
Interesanta incercarea lor de vizualizare, multumesc de semnalare.
Cu toate astea mi s-a parut (fara sa fiu malitios) redundant si de minima rezistenta sistemul lor de randare armonica (nu i-as spune “colorare”, desi ar parea mai fidel, pentru “Harmonic Coloring”): faptul ca in graficul lor (o transgresiune sau panoramare rectilinie si uniforma – iata, de pilda, o prima inexpresivitate, mai ales ca vorbim despre Debussy) deplasat pe axa (orizontala a) timpului, a doua axa este oricum cea a inaltimii sunetului, m-ar fi determinat sa nu aduc culoarea ca o a treia dimensiune in graf pentru o aceeasi variabila (inaltimea sunetului), as fi mutat-o in domeniul de definitie timbral, de intensitate sau de atac, de pilda. Altfel, argumentul cu “si cei de la Sibelius au colorat la fel” mi se pare usurel, lejer, ca sa nu spun mai mult.
Puncte de plecare pentru o discutie:
1. renuntarea la culoare pentru pitch, migrarea catre alta dimensiune sonora;
2. varianta: culoare tonala in sistem relativ, in care sa varieze, sa spunem, saturatia in functie de rolul armonic in tonalitatea de baza si sa se schimbe culoarea (hue variation) pentru modulari sau – daca tot vorbim de Debussy – in cazul politonalismului (al “exploziei tonale” impresioniste);
3. viteza variabila in functie de tempo (graficul folosit in solutia lor e time-driven, in loc sa fie modulat pe masurile muzicale);
4. scalabilitate pe axa verticala in functie, sa spunem, de intensitatea sonora (impresie de apropiere vizuala a sursei la intensitate mai mare, de exemplu);
5. evitarea prelungirii vizuale a barelor orizontale reprezentand sunete de inaltime identica, repetate, dar disjuncte (doua note identice, una dupa alta, nu sunt nici cantitativ, nici calitativ acelasi lucru cu o nota mai lunga de inaltimea aceea); atacul, de altfel, nu e modelat deloc, pacat;
6. miscare sensibila pe verticala in cazul modularilor (nu sunt sigur, de data asta 🙂 ), si ar mai fi.
Mi-a placut insa in ansamblu si este adevarat ca ajuta la vizualizarea ritmica si melodica; principiul lor de baza, “culoarea armonica”, mi se pare insa mai putin sustinut (desi cercul cvintelor este un principiu armonic puternic, e adevarat).
Funny. Coincidentza: si eu tot in perioada asta, intre Craciun si Anul Nou, am dat de Music Animation Machine. Tot pe YouTube, logic. La mine insa dispre Scarlatti. Cel mai mult m-a zaticnit vizualizarea Fugii si Tocatei de Bach. Deh, partinire.
Au si un site binishor pus la punct, in care isi imping un DVD si au linkuri catre toate piesele muzicale pe care le-au vizualizat pana acum.
The rest is funk.
🙂
Love the song;)) eu am auzit de melodie chiar din cartea Twilight inainte nu stiam de ea si bineinteles ca am cautat-o ca sa o ascult…imi place. But i love twilight more..am citit toate 3 cartile extrem de repede. Daca esti team edward te sfatuiesc sa nu te enervezi prea tare cand citesti New Moon…i was very down while reading it 😀 dar dupa mi-am revenit..anyway like the song love the books abia astept Breaking Dawn pe 2 august apare…ceea ce inseamna k va trebui sa mi-o comand online…numai ca nu stiu de unde..tinand cont ca la noi a sa apara prin 2009 probabil 😀
Have a great reading i hope u’ll love the books 😀
Si eu tot din Twilight il stiu
Cartile sunt fantastice..le ador..le’am citit asa repede!Abia astept sa apara Breaking Dawn!Chiar daca il iubesc pe Jabob din tot sufletul,vreau ca Bella sa ramana cu Edward <3 ii iubesc 🙂
Pingback: Twilight Sucks! :( at Gramo`s World