Mi-am adus aminte azi de niste versuri: “când fu Tica, nu fu Tache, / când fu Tache, nu fu Tica, / când fu Tache si fu Tica / nu fu tus la gaurica” – nu mai stiu despre ce era vorba, dar imi inchipui o poveste cu doi prieteni care trebuie sa semneze un contract.
Iar la Vio am citit asta: “As dori sa ma dezabonez de la visele mele, da’ nu stiu unde sa dau unsubscribe.”
Si am inceput sa citesc Derrida, Religie si cunoastere (da, are legatura cu asta). Inteleg ce spune, dar n-as putea sa ii explic unei persoane care nu e familiarizata cu un anumit jargon, cu un anumit stil, careia ii lipseste o anumita “cultura filosofica”.
De asta imi place mult Wittgenstein. Ca sa il intelegi pe el nu iti trebuie cultura filosofica. Si nici nu trebuie sa inveti o limba noua. Trebuie, in schimb, sa ai o minte bine antrenata si o gandire flexibila.
M-am mai gandit (in legatura cu felul lui de a vedea mintea in a doua perioada) la asta. El spune ca noi am invatat cuvintele in legatura cu comportamentele oamenilor. Limbajul nu poate reda nici o interioritate, ci numai ceea ce ne este accesibil tuturor. ‘X iubeste pe Y’ descrie ceva public.
Iar acum cineva raspunde: “Si cum, daca ma prefac ca iubesc pe cineva, atunci inseamna ca eu chiar o iubesc pe persoana aia?”
Iar W. probabil ca ar spune: “Dar nu conteaza daca se prinde cineva efectiv sau nu. Purtarea ta e purtarea unui om care se preface ca iubeste fiindca in principiu ar putea fi recunoscuta ca atare, nu fiindca tu stii, in sinea ta, ca purtarea ta nu e sincera.”
“Si daca ma prefac atat de bine incat nimeni nu ar putea sa isi dea seama vreodata ca nu e vorba de o iubire sincera?”
“Atunci nici tu nu vei mai putea fi sigur ca e vorba de o prefacatorie.”
M-am gandit si la relatiile dintre persoane si institutii. Un om care ii dispretuieste pe jurnalistii de la ziarul X, de pilda, poate nu dispretuieste niste persoane, ci o institutie. El ar putea spune: “eu cu dumneata ca persoana nu am nimic; am ceva cu institutia pe care o reprezinti”.
(Poate de aici reiese ca, data fiind lipsa de incredere a populatiei fata de politicieni, ei ar trebui sa se prezinte in primul rand ca “persoane private” – sa le arate oamenilor ca sunt si ei oameni ca toti ceilalti oameni, nu ca sunt “performanti” ca politicieni.)
N-am nimic cu cititorul frugal. Si eu sunt uneori asa. Am o problema cu cititorul frugal care crede ca a inteles.
dar cine te-a suparat acum, in prag de craciun? intreaba un cititor frugal fara pretentii
Dar de ce presupui ca m-a suparat cineva? 🙂
eu n-am în?eles, da sper c? nu e de r?u de mine ?i doresc s? zic c? m? bucur super tare de stelu?a din vîrf ?i de-acu e compensat la maxim c? noi n-avem brad, iar dac? apar ?i cadouri, deja le?iiiin!
😀
s?rb?tori fericite!!
M? simt foarte off-topic, dar povestea cu Tache ?i Tic? era a?a: un b?ie?el e trimis de p?rin?i s? cumpere tu? de la libr?rie. Libr?ria se chema “G?uric?”. 😀 Prima dat? când se duce, îl g?se?te acolo doar pe Tache, care îi spune c? nu poate vinde nimic dac? acolo nu e ?i asociatul s?u, Tic?. B?iatul revine peste ceva timp, dar de data asta la G?uric? e doar Tic?, care repet? povestea: f?r? Tache nu poate vinde nimic. A treia oar?, b?iatul îi g?se?te pe amândoi în sfâr?it! Dar, din p?cate, cei doi îi spun c? libr?ria tocmai a r?mas f?r? tu?.
Ajuns acas?, copilul îi spune mamei: “Când fu Tic?, nu fu Tache, / când fu Tache, nu fu Tic?, / când fu Tache si fu Tic? / nu fu tu? la g?uric?.”
Mie mi-a povestit-o mama când eram foarte mic? ?i mi s-a p?rut foarte neamuzant?, pentru c? n-am în?eles nimic. :))))
@vio: sarbatori fericite! 🙂
Tic? ?i Tache erau dou? personaje dintr-un banc, vânz?tori la libr?ria G?urica. Bul? s-a dus s? cumpere tu?, dar în prima zi nu era decât Tic? la magazin. A doua zi era numai Tache, ?i probabil n-avea cine s? scrie factura 😛 iar în ultima zi se terminase tu?ul. 🙂
@katie si Chris: hmmmm,… libraria Gaurica,… 🙂 eu mi-am inchipuit o institutie de pe vremuri – judecatorie, notariat, banca – unde exista tocuri cu penita si pupitre din lemn cu o gaura scobita in ele, in care se pune tusul;
Tica si Tache tre’ sa se intalneasca intr-o astfel de institutie sa semneze un contract or something si ba nu reusesc sa se intalneasca, ba, cand in sfarsit se intalnesc, nu mai e tus in gaurica de pe pupitrul unde se duc sa semneze contractul.
Hmmmm…mie poti sa mi-l explici p Derrida? K eu merg la olimpiada ;;-) (si chiar sunt curioasa dak ma prind)
@Raluca Hippie: scuze, chiar nu am timp.
Nu-i nimic, nici o problema, poate altadata 🙂