V-am mai spus cate ceva despre Bulat Okudjava. Ieri am gasit la o gura de metrou o carte de poezii de-ale lui traduse in romaneste:

Cartea a aparut la Editura Univers acum 20 de ani. Sa speram ca nu se supara nimeni daca o sa citim cateva poezii din ea. Mai intai, iata care erau versurile pe care le canta pe fundalul filmuletului cu pisicile:

Cantec despre Arbat

Tu curgi ca un fluviu. Ce nume ciudat e!
Asfaltul transpare ca apa in scoc.
Arbat! Ah, Arbat, tu chemare a toate
imi esti bucuria si-al meu nenoroc!

Ai tai trecatori au o viata marunta,
au treburi, alearga si tropaie-n drum.
Arbat! Ah, Arbat, tu credinta mea sfanta,
sub mine asterne-ti al tau caldaram.

De dragostea ta nu-mi gasesc vindecarea
de-ar fi sa colind mii de strazi cu dor lung.
Arbat! Ah, Arbat, tu mi-esti leaganul, tara,
nicicand pan’ la capatul tau n-am s-ajung!

(1959)

Ok, sa mai incercam sa citim o poezie (apropo, vine careva la Ariel la lansare?). In loc de titlu are trei stelute:

* * *

Intunericul a tras pe-aici o perdea
si linistea s-a-nstapanit…
Femeie, majestatea ta,
oare la mine-ai venit?

Lumina electrica palpaie-abia,
din stresini curg stropi stravezii…
Femeie, majestatea ta,
cum de te-ai hotarat sa vii?

Aparitia ta i-o valvataie roscata.
E fum si se respira greu…
Dar intra, hai, poftim odata!
De ce s-astepti in pragul meu?

Dar cine esti? De unde te-a adus soarta?
Ah, caraghiosul de mine, saracul…
Pur si simplu ai incurcat poarta,
strada, orasul si veacul…

(1960)

Si inca o poezie cu stelute care i-a placut lui Gramo:

* * *

Nu cred in Dumnezeu si-n soarta.
Ma rog superbei si frumoasei
mele predestinari,
aceea care m-a scos in fruntea masei…

Trufasi sunt dracii, rau Satan,
si Dumnezeu – abia se tine…
O, gandul dac-ar fi curat!
Ca restul vine de la sine.

Ma-nvart ca veveritan-n cerc,
purtand speranta ca o nada,
injur mai rau ca un birjar,
cand ma grabesc, cand sunt la coada.

Cat timp razboiul va dormi –
placintele s-or coace bine…
O, cerul dac-ar fi curat!
Ca restul vine de la sine.

Nenorociri sa nu avem,
morii ma rog, savonierei,
si apei simple navalind
din robinete cu putere

ma rog sa n-avem despartiri,
dezastre, ce ne-ngrijoreaza…
Curate mainile de-ar fi!
In rest cu toate s-aranjeaza.

Mai aveti rabdare? Asta e ultima:

Familia sosita in vizita se fotografiaza langa statuia lui Puskin

Pe fondul lui Puskin se pozeaza familia toata.
Tac! fotograful si pasarica zboara.
Tac! fotograful,
dar ce ciudat e! Iata:
si pasarica zboara.

Finita-i socoteala, disputele-s sfarsite.
Strada Tverskaia curge
undeva – intr-o doara.
Niste femei ne arunca priviri aburite
si zambesc…
Si pasarica zboara.

Pe fondul lui Puskin se pozeaa familia toata.
Ce fermecatoare
(pentru naivi, bunaoara)
sunt prostiile noastre cu maruntele ticalosii laolalta
pe fondul lui Puskin!
Si pasarica zboara.

Noi fericiti vom fi
(gratie pozei, fireste!)
chiar daca viata scurta se va topi usoara.
Pentru vecii vecilor
ne-mbratisam frateste
pe fondul lui Puskin!
Si pasarica zboara.

(1970)

Gata. 🙂 Cartea a costat 2 lei.