Gramo: cu ciocolata a venit mosul
Gramo: la tine?
Dani: si la mine ciocolata elodia
Dani: asta mi-a adus
Dani: 🙂
Gramo: ahhahaha
Dani: adica sa-ti detaliez
Gramo: unde se gaseste ciocolata elodia?
Dani: mi-a cumparat o ciocolata
Dani: dar cand a venit acasa vorbea la tel si mi-a pasat pungile de cumparaturi sa le bag in frigider
Dani: am scos alea
Dani: am aruncat bonul si am pus pungile pt cosul de gunoi
Dani: si nu era nici o ciocolata
Dani: si ma intreaba la un moment dat
Dani: unde e ciocolata
Dani: eu zic care ciocolata?
Dani: Poiana cu stafide
Dani: zic esti bolnav nu era nici o poiana
Dani: ba nu, ca era
Dani: urmeaza cautarea bonului in cosul de gunoi
Gramo: looooooooooooool
Dani: pe bon aparea ciocolata
Dani: eu zic… o fi mancat-o Cioaca
Dani: daca ai cumparat ciocolata Elodia, a disparut
Gramo: 🙂
Dani: el a inceput sa creada ca eu am ascuns-o
Dani: si sa ma toace la creieri
Dani: hai scoate-o scoate-o
Dani: zic mai esti bolnav, nu am ascuns-o, nici nu era in pungi
Dani: s-a cautat peste tot
Dani: ciocolata nu era
Gramo: 🙂
Dani: bineinteles ca eu ma tavaleam pe jos de ras
Gramo: bai, rad de mor
Dani: si el nu ma credea
Dani: s-a plans pe mess
Dani: ca am ascuns-o
Dani: nici acum nu ma crede
Dani: dar el a uitat s-o ia de la magazin
Dani: i-am dat situl sa completeze disparitia
Gramo: rotfl
Dani: www.enigmaelodiei.ro
Dani: zic, hai scrie ca ti-a mancat Cioaca ciocolata cu stafide
Dani: suna-l pe Lazarus in direct
Dani: faceam misto
Dani: am ras continuu vreo 4-5 ore
Gramo: 🙂
Gramo: tare
Gramo: e un scenariu absurd si comic
Dani: da
Dani: am zis ca e bun de short movie
Gramo: putem sa punem pe blog cu titlul povestea ciocolatei elodia
Gramo: 🙂
Dani: 🙂
Dani: da
Ciocolata Elodia s-a topit …dom’le bonul ala nu trebuia aruncat … ala era indiciu ca a existat candva o ciocolata 🙂
:)). ?i salariul meu de luna trecut? e tot elodia. s-a topit f?r? urme.
Si prima de craciun e tot elodia, firar a dreaq de viata in lanturi.
Hee hee
App de povestea Elodiei, puteti citi varianta mea aici:
http://www.ublogs.ro/prinoras/12650/Poveste+dadaista+cu+Elodia+si+un+crocodil+cu+joben.html
speranta moare ultima! 🙂
tipa asta daca n-ar fi fost moarta (se presupune ca este), ar fi avut un motiv sa-si doreasca. pentru ce? pentru ca, prin paranoia acestei mediatizari excesive, si-a castigat nemurirea! jena imediata care insoteste un deces, fie acesta oricat de mult mediatizat, impune niste limite: investigatia este la inceput, familia vitimei plange etc. insa cazul Elodia a trecut printr-o transformare, personajul uman aratand acum precum un trofeu jurnalistic imbalsamat, la care vii in pelerinaj, pentru a pune o intrebare de capatai: a fi, sau a nu fi?
devenita sursa de banc, Elodia, cea in carne si oase, ar putea avea o consolare: nu a murit cu adevarat.
in orice moment s-ar stinge aceasta poveste, inclusiv daca s-ar descoperi cadavrul Elodiei (desi cine stie daca nu cumva e vorba de un alt cadavru, iar povestea ar continua…), ea va ramane in analele presei romanesti ca un caz iesit din comnun.