Ce poţi face în week-end în concediu medical?
Iaca stai la masă şi-ti dai seama că n-ai mai jucat cărţi de cel puţin o mie şi-una de nopţi şi te-apuci să-i explici unui neamţ cu pretenţii de jucător de “de toate” experimentat, cum se joaca macaua, şăptica americană şi şăptica (da, despre jocul ăsta se zicea că-l practicau sinistrul şi sinistra, sau cum le zicea lor) (btw, dexonline nu mă ajută cu denumirea sau cu grafia corectă, aşa că trebuie să vă mulţumiţi cu asta) şi apoi, dat fiind că te-ai mutat abia de aproape trei luni jumate şi habar n-ai pe unde se află unele lucruri (şi nici n-o să ştii, că circulă zvonul că te mai muţi o tură anul ăsta încă, văleu!), te-apuci să răscoleşti într-o mare de chestii şi găseşti cărţile şi te apuci să-i explici turcului, care e neamţ, da’ face pe turcu’, regulile.
Care-s simple, clar.
Şi-i zici hai să jucăm o tură două cu cărţile pe faţă, că să vezi cum e.
Şi el zice da de ce să continui, dacă nu mai am cu ce?
Pentru că eşti la rînd!
Dar nu mai am cu ce! De ce să nu iei tu două cărţi şi eu doar una?
Pentru că aşa e jocul!
Ah.
În fine, l-am bătut măr pînă la o sută de puncte, apoi a vrut o revanşă pînă la 50, pe care am întrerupt-o cînd era 26 la 24 pentru el, dar nu mă consider învinsă, plus că dacă mă bate, nu mă iubeşte, care e naşpa şi-i scot ochii, normal. Această chestie nu are reciprocă, doresc să mai precizez.
A, nu i-a venit nimănui vreun 7 la tăiatul cărţilor şi niciunul dintre noi n-a luat o bătaie “la piele” (adică celălalt să ia toate cărţile, implicit toate punctele şi să cumuleze 16 puncte).

Apoi cetăţeanul se duce în bar să se uite la meci şi vine acasă cu Carcassonne, de unde eu spusesem deosebit de clar şi răspicat, dacă e să mai joc ceva, atunci scrabble sau rummy.
Dar scrabble-ul lui e la taică-su, iar la magazin nu aveau rummy (vraja mării), dar aveau direct Carcassonne cu trei completări.
Care eu n-aveam niciun chef să mă joc Carcassonne, care e un “Tischspiel”, adică joc de ăla de se-ntinde pe masă de vrei să ai o masă mai mare şi mai mare, plus că nu-l ştiam, plus că are o groază de reguli, dar hai, na, treacă de la mine. Am jucat toată seara şi cam toată duminica. Scorul a fost 3-1, dar, înclin să cred, doar pentru că l-a ţinut el.

Mai jucaţi jocuri de-ăstea “de societate”? 😀 Carcassonne este şi pe computer, am downloadat o versiune demo, dar nu mă-ncîntă, pentru că adversarul se mişcă prea repede, or asta e prea mult pentru neuronul meu pipernicit. Acu’ îmi doresc şi celelalte completări, mai sînt măcar vreo cinci.
Completări, adică jocul a fost scos pe piaţă. Cu nişte reguli. Jocul s-a bucurat de mega succes şi a avut mega feedback (anume în cutie este o vedere pe care o poţi trimite producătorului în care spui ce-ţi place ce nu ce sugestii ai etc). şi din sugestiile astea ei au “completat” jocul, adică l-au dezvoltat, l-au făcut mai complicat, dar şi mai mişto.
Sorry de calitatea pozelor!

Chestiile verzi sînt cîmpiile, alea albe, drumurile, alea maro, oraşele. Se mai văd nişte plasticuri, care sînt tot felul de pioni. Plus, deloc întîmplător, o grasă de Cotnari.

[Vio]