Am fost duminică la ziua mamei prinţului inimii mele (!!), la care el n-a fost, căci muncitor cu deadline-ul stîndu-i în gît. La miezul nopţii, cînd s-a făcut de luni adică, pe masă zăceau o groază de cadouri, lumînărele, şampanii, flori, prajitură, tot tacîmul.

După ce-a suspinat îndelung de fericire, sărbătorita s-a apucat să destupe pachetele. A recunoscut de la două poşte ce de la cine e (după ambalaj, alea de la noi erau bibilite după marele meu talent, n-am poze, futuristic cel puţin!).

Bon, şi după ce s-a extaziat la absolut fiecare lucruşor primit, le-a desfăcut pe rînd – anume: unul de la K., unul de la noi, unul de la Igor (prietenul ei pe numele Egon şi porecla dată de mine ca mai sus) şi aşa mai departe. Iar K. i-a făcut cadou printre altele nişte cd-uri (şi anume inscripţionate). La care eu am început să rîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîd, Continue reading →