Textul lui Aristotel (era sa zic postul 🙂 ) m-a intrigat un pic. I mean, discutam despre fericire, nu? Despre cum poti avea o viata cu adevarat implinita. I-am acordat credit lui Aristotel ca pentru a fi fericiti (sau pentru a avea o viata implinita) trebuie sa devenim mai buni, sa ne educam niste calitati (alea de le numeste el virtuti) s.a.m.d.

Dar acum e chiar ciudat. Cum ar putea sa depinda fericirea mea de cat de bine ma pricep sa spun glume?

Adica, despre asta pare sa fie vorba in capitolul asta, nu? Sa nu exagerez si sa ma port ca un bufon, doar fiindca vreau sa ma placa oamenii din jur, dar nici sa nu fiu penal, lipsit de simtul umorului, ursuz s.a.m.d.

In plus, daca fac glume fine, inteligente, placute, rafinate, de ce sa nu glumesc de cate ori am ocazia? Aristotel zice ca trebuie sa urmaresti masura justa in ce priveste cantitatea si ca nu trebuie sa faci prea multe glume de santier.

In primul caz, hai, mai treaca-mearga, se intelege in ce ar putea consta masura justa: sa nu spui nici prea multe glume, nici prea putine.

Dar daca e vorba e vorba de calitatea glumelor? Mai e si acolo o linie de mijloc? E cam nashpa sa faci glume prea grosolane – am inteles. Sa zicem ca sunt de acord. Dar e nashpa si sa faci glume prea finute sau prea subtile? Asta e culmea!

Apoi e partea cu “sa nu faci glume nedemne de conditia ta”. Nu e aici Aristotel cam elitist? Ce vrea sa spuna cu asta?

Partea cu vulgaritatea am inteles-o desi si acolo sunt niste probleme. Unii dintre noi au fost educati in asa fel incat evita chestiile vulgare din reflex. Am cunoscut oameni care aveau peste 20 de ani si care se inroseau cand auzeau o injuratura.

Daca te-ai obisnuit sa nu ai de a face cu un limbaj mai vulgar, e clar ca vulgaritatile te vor soca. Dar unele chestii vulgare nu sunt gratuite. Unele exprima destul de bine anumite lucruri.

Asa ca i s-ar putea cere lui Aristotel niste lamuriri suplimentare, pe linia: “de ce trebuie neaparat evitata vulgaritatea in orice situatie?”

In fine, s-ar putea purta o discutie interesanta si pe diferentele dintre zeflemea, ironie, sarcasm s.a. Dar,… in lipsa altor reactii la text… Gramo se opreste (cu sfiala) aici.