Buna dimineata, copii! Astazi o sa ne intrebam impreuna daca un caine viu, rapanos si lihnit de foame poate fi o opera de arta. Raspunsul vine de la domnul Guillermo Habacuc Vargas din Costa Rica si poate fi rezumat in felul urmator: “da”.
[sursa tuturor fotografiilor din acest post este aceasta]
Cainele respectiv a fost luat de pe strada si adus intr-o expozitie, unde a devenit parte integranta dintr-o instalatie care ocupa o intreaga sala:
Instalatia mai cuprindea o oala (in care artistul a ars niste marijuana in ziua deschiderii expozitiei),
textul “eres lo que lees” (esti ceea ce citesti), realizat folosind mancare pentru caini,
un sistem audio care a redat pe tot timpul expozitiei imnul sandinist, cantat de la coada la cap (Frontul Sandinist de Eliberare Nationala e in continuare un partid politic activ si destul de popular in Nicaragua)
si cateva fotografii (le vedeti in spatele oamenilor):
Partea proasta e ca domnul caine a murit pe parcursul expozitiei, fiindca era infometat si bolnav:
Mai multe organizatii care lupta pentru drepturile animalelor (vezi aici) au protestat.
In prezent lumea semneaza o petitie prin care se cere sa i se interzica lui Habacuc sa participe la Bienala Central-Americana care va avea loc in 2008 in Honduras (unde ar trebui sa reprezinte Costa Rica).
Habacuc s-a aparat vorbind despre intentiile lui atunci cand a realizat instalatia respectiva (instalatia a reprezentat un tribut adus unui spargator de case din Nicaragua – Natividad Canda – care a fost ucis in Costa Rica de doi rottweileri care pazeau curtea unei case unde voia sa dea o spargere) si despre ipocrizia oamenilor care nu vad un caine care moare de foame pe strada, dar il vad atunci cand e adus intr-o expozitie de arta. (sursa aici)
In plus, artistul a declarat ca a incercat sa-l hraneasca pe caine, dar acesta era foarte bolnav si a refuzat mancarea.
Now, hai sa ne uitam la o analogie. Sa zicem ca gasesti o hartie aruncata pe jos pe strada. Hartia iti trezeste interesul. O ridici de pe jos si o citesti. Acum nu mai poti sa o arunci pe jos. Daca vrei sa o arunci, trebuie sa gasesti un cos de gunoi. Daca ai fi trecut pe langa ea, poate n-ar fi fost responsabilitatea ta sa o arunci la gunoi (e discutabil, dar sa zicem). Dupa ce ai ridicat-o de pe jos, a devenit responsabilitatea ta.
In momentul asta oamenii care nu inteleg diferenta dintre o analogie si o comparatie vor stramba din nas. Sorry. Analogia continua astfel. Poate ca nu e responsabilitatea ta sa ai grija de un caine vagabond muribund. Dar daca l-ai luat de pe strada si l-ai dus cu tine, a devenit responsabilitatea ta. Dupa ce-l iei de pe strada, ceea ce trebuie sa faci e sa-l duci la un medic veterinar care sa il ingrijeasca, nu sa il tii legat intr-o expozitie de arta, pana moare de foame.
Sigur, e nashpa sa le punem ingradiri artistilor, dar uneori creativitatea artistica trebuie sa tina cont de morala. E nashpa sa lasi un caine sa moara de foame, atunci cand responsabilitatea ta ar fi fost sa il ingrijesti. Iar faptul ca esti artist nu schimba lucrurile.
Pe de alta parte, asta nu inseamna neaparat ca un caine nu poate face parte dintr-o opera de arta (in conditiile adecvate) sau ca instalatia lui Guillermo Habacuc Vargas nu a fost arta. Sunt doua lucruri diferite, iar oamenii care au protestat fata de gestul artistului le-au amestecat.
Daca am descoperi, de pilda, ca o anumita nuanta de culoare maronie dintr-o fresca a lui Leonardo da Vinci a fost obtinuta folosind sangele unui om care a fost asasinat “de amorul artei”, am spune ca fresca respectiva nu mai este o opera de arta?
Daca varianta pe care am citit-o eu este cea adevarata (“Guillermo Habacuc Vargas had 2 children catch this dog. He paid the kids for this. He then chained the dog and used the dog as โartโ. He told everyone not to feed this dog. The dog died in the gallery.”) atunci omul e clar bolnav si ar trebui trimis la inchisoare (sau oricum, sa i se faca ceva – gestul mi se pare de o cruzime de neimaginat mai ales in conditiile in care erau oameni in jur si etc. – cat o fi suferit sarmanul animalut…).
NU este arta. Arta prin definitie (sau ma rog, prin definitia din mintea mea) este legata de frumos – ori nu poate fi absolut nimic frumos in a lasa un biet animal sa moara de foame…
Completare: sigur ca ce am zis mai sus nu inseamna ca un caine in general nu poate face parte dintr-o opera de arta. Sigur ca poate. Dar nu in conditiile acestui caz.
pe scurt, arta nu mai e decat o forma de a epata.
oribil personaj!
O fi arta, dar asta nu scuza nimic
Ma intreb ce parere ar avea oamenii care protesteaza pentru acel caine daca le-ar fi muscat si infectat copii cu cine stie ce boala. Oare ar fi schimbat cumva tipul de pozitie ? iar daca el nu l-a hranit intentionat ar trebui sa fac si eu o expozitie cu el pe exact acelasi sistem scris cu mancare pe perete “esti ceea ce reprezinti prin arta” si daca e saracu bolnav si nu poate manca , iar defapt mor mii de oameni de foame in lume nar trebuie sa patesc nimic nu ?
Nu sunt de parere ca arta trebuie sa fie neaparat ceva frumos, dar e mai greu sa faci ceva frumos decat ceva urat sau meschin. Tot timpul e mai simplu sa distrugi decat sa creezi si deci consider orige parvenit care chinuie animale un ciung care nu e in stare sa produca arta. Ar fi fost o idee sa incerce sa-l creeze din ceva sau sa-l scoale din morti.
Si chiar daca e arta pentru o proportie din vizitatorii galeriei , asta il disculpa ? Great! ai facut o opera de arta, now f**k off and die!
mai bine lipsa decat arata de acest fel
M-am mai gandit la exemplul vostru cu fresca lui Leonardo Da Vinci ๐
M-am gandit si la un exemplu mai drastic gen un criminal care face “opere de arta” din oasele victimelor sale – de exemplu (asta pt a combate un eventual argument tinand de proportii: gen poate s-ar fi putut spune ca fresca respectiva e ok pt ca numai 0.1% din ea e sange – de aceea am luat in calcul si exemplul meu pt a avea 100%).
Concluzia a fost: Fresca este arta – regardless to its physical content. O adunatura de oase – poate aranjate intr-un anume fel, poate prelucrate – pot fi si ele arta. Ideea aici ar fi sa separam rezultatul de mijloacele folosite ๐
Dar. In exemplele anterioare a existat un rezultat – DaVinci a omorat pt. a-si realiza fresca, criminalul meu a realizat si el capodopera lui cu oase. In schimb in ceea ce s-a intamplat cu cainele nu exista un rezultat propriu-zis, este doar eventualul eveniment al mortii cainelui. Poate am putea zice ca da, dar dupa ce a murit cainele a ramas “aranjamentul” autorului, un caine mort, scrisul pe perete, etc. Nu stiu altii cum sunt dar mie un caine mort intr-o camera nu-mi inspira arta, mai ales comparabila cu ideea unei eventuale fresce ale lui Leonardo.
Hope that makes sense.
@raulnecesar: multa lume spune ca “arta a murit” ๐
@Raluca Hippie: nu scuza, desigur; arta poate scuza incalcarea unor prejudecati sau chiar a unor conventii sociale acceptate, a traditiilor s.a.m.d.
daca e vorba de morala insa… (desi inca mai exista oameni care sustin ca nu avem datorii morale decat fata de alti oameni, nu si fata de animale)
@Kay: 10x pentru comentarii! mai ales pentru ultimul! ๐ propunerea lui Gramo este asta: sa ne gandim ca suntem dupa Duchamp si aparitia artei conceptuale. Acum este arta ceea ce intentioneaza artistul sa fie arta (asta nu e o definitie).
Legat de primul mesaj: vorbesti acolo despre frumos in doua sensuri diferite – unul estetic si altul moral.
Dar stim ca unii oameni spun ca arta trebuie sa transmita un anumit mesaj social, moral s.a.m.d. marxistii, de pilda, par sa spuna ca orice arta e angajata ideologic si ca o arta care sprijina o ideologie proasta e arta proasta sau poate nici macar n-ar mai merita numele de arta.
Arta e arta si crima e crima, sunt doua fapte diferite. Arta nu scuza si nu justifica crima-asta categoric.
Problema ar fi urmatoarea (cum o vad eu)
acceptam ca omul si societatea au nevoie de arta (OK)
acceptam si ca omul si societatea au nevoie de morala (iarasi OK)
Si acum vine unu’ care face arta, dar prin metoda pe care o foloseste incalca morala.
Atunci eu personal as spune ca arta aceea este arta in continuare, dar nu mai este dezirabila social. Nevoia mea de arta nu justifica faptul de a face rau. Asa ca prefer sa nu am o anumita opera de arta decat sa incalc morala.
In primul mesaj ma refeream strict la frumos in sens estetic. ๐
Cat despre arta conceptuala… nu ma pot pronunta, intrucat cum am zis si mai sus in mintea mea arta e legata strict de frumos (estetic). E adevarat ca notiunea de frumos e subiectiva dar parca unele lucruri (de ex. “opera” lui Manzoni prezentata de voi mai demult sau chiar cea a lui Habacuc din postul asta) nu se incadreaza la categoria respectiva, punct.
Nevertheless to each its own – fiecare cu gusturile si consideratiile lui. Daca unii vor sa dea bani pe “merda d’artista” nimeni nu-i opreste. Putem zice si ca daca unii vor sa vada un caine murind nimeni nu-i opreste? (oare oamenii aia stiau ce se intampla de fapt cu bietul animal?). Aici ar trebui sa intervina componenta morala (a creatorului, a vizitatorilor, a oricui stia ce se intampla si putea sa opreasca totul).
Sunt si oameni care sustin ca nu avem datorii morale fata de animale. Aici m-am cam blocat cu argumentatia pt. ca orice fir as urma descopar mai tarziu ca se rezuma la “ai obligatia morala sa” (sa ai grija de cei mai slabi ca tine, sa nu provoci suferinta, etc. – toate acestea sunt practic impuse strict de moralitatea-ti personala – ori daca un om nu recunoaste un animal ca facand parte din categoriile de fiinte la care se refera “principiile” respective practic nu ai absolut nici un argument in fata lui (none that I can think of at least)).
Pingback: Expoziลฃia ICR din Germania « Carmen Corina’s blog