E genul de vreme care te face sa n-ai chef de nimic. Sau, cel mult, sa stai in casa si sa dormi. Asta, bineinteles, daca n-ai apucat sa dormi deja vreo 12 ore, tot pe motiv ca e urat afara. 🙂 Soooo,… sa gasim un subiect de discutie. De pilda,… virtual nudity. Mai ales ca peste 4 zile se lanseaza Beowolf (in Anglia premiera a fost ieri, iaca poze):

Oricum, virtual nudity e o chestie mai veche decat Bewolf sau Second Life, aparand, probabil, de pe vremea cand au fost puse pe net primele modele 3d de corpuri omenesti realizate folosind laser scanning.

Ce e interesant in toata povestea asta? Pai,… sunt mai multe lucruri interesante. Intr-un sens, orice corp 3d e un obiect geometric mai complicat acoperit cu o anumita textura, right? Uneori, diferenta dintre un corp dezbracat si unul imbracat tine doar de textura cu care e acoperit obiectul respectiv.

In plus, vorbim despre obiecte geometrice! Nu e ciudat sa ti se para obscen un cub? Chiar daca un anumit model 3d e realizat pastrand proportiile corpului unei persoane reale, ramane un obiect geometric.

Cei care se vor uita la Beowulf, pana la urma, nu o vor vedea pe Angelina Jollie goala. Vor vedea un model 3d animat. Un model care a fost realizat, probabil, pornind de la proportiile corpului ei. Ar fi ciudat sa se trezeasca nu stiu cine si sa o acuze pe doamna Jollie de lipsa de pudoare, nu?

Si atunci? Pai atunci lucrurile pot fi intoarse pe dos. In fond, si un corp real e tot un obiect geometric mai complicat, pe care e aplicata o anumita textura. Sau o multime de pixeli in spatiul viziual al cuiva.

Daca nu are de ce sa-ti fie rusine cand are loc o eroare, sa zicem, si iti ramane avatarul fara haine in Second Life (presupunand ca esti intr-o zona “mature”), de ce sa iti fie rusine in realitate de corpul tau?