E nashpa ca trepiedul e schiop de un picior si trebuie facute mai multe imagini exact din aceeasi pozitie si asa mai departe. Anyway, iata cum arata camera lui Gramo in HDR:
Iar pozele originale arata cam asa:
Adica, daca era sa se vada ok monitorul era nevoie de o expunere mai lunga si nu se mai vedea nimic pe fereastra, iar ca sa se vada ce-i pe fereastra era nevoie de o expunere mai scurta si iesea camera prea intunecata si nu se mai vedea ce e pe monitor. You get the point.
Probabil ar fi putut iesi si o poza mai realista, dar mi-a placut look-ul asta. Un post oarecum inrudit cu asta e cel cu biroul lui Gramo.
Interesant dar paca un pic prea over-exagerated. Nu numai ca nu mai e realist, dar mi se pare o tzara cam deranjant, cam ca emboss-ul din Photoshop.
@BlindGirl: ok, uite o varianta mai “cuminte”, facuta folosind alt algoritm pentru Tone Mapping.
Nu era mai simplu sa setezi expunerea/diafragma pentru lumina de afara si sa pui si blitzul ?
@Silviu: nu asta urmaream (o chestie simpla) 🙂
Ah. Ma scuzati. 🙂
acum serios, blitul da alta lumina si se schimba povestea; iar in unele cazuri nu iti e de nici un folos (uita-te la HDR-ul de aici, de pilda; vreau sa mi se vada si muntii ca lumea si cerul intunecat, dar blitzul nu bate pana la munti 🙂 )
Pai puteai face un bracketing: pozai trei expuneri diferite din exact acelasi loc si in photoshop luai ce era mai bun din fiecare printr-o expunere a celor 3 rezultate unul peste altul;-)