Cum pot fi gandurile altcuiva in capul tau? Intr-un sens, asta se intampla atunci cand citesti ceea ce scrie altcineva, daca incerci sa te si gandesti la ce s-a gandit el. Poate nu esti de acord cu persoana respectiva, dar ii “gandesti gandurile”. E banal.
Intr-un alt sens, asta se intampla, mult mai rar, atunci cand ai impresia ca nu tu esti autorul gandurilor care iti vin in minte. Uneori poti identifica autorul gandurilor respective. E genul de experienta pe care ai putea sa o descrii spunand “Ii aud gandurile lui X”. De obicei, probabil, crezi ca X gandeste lucrurile alea chiar in momentul in care “le auzi” tu.
Intr-un alt sens, s-ar putea spune ca toate gandurile din capul tau sunt ale tale. Gandurile altcuiva nu au cum sa fie in capul tau, fiindca sunt in capul lui. “Ii aud gandurile” ar fi, in cazul asta, la fel ca “ii aud vocea prezentatoarei de la TV”. De fapt nu aud vocea ei, ci o reproducere – aud niste sunete emise de un difuzor, nu sunete produse de coardele ei vocale.
*
Cica un invatat Zen spunea ca daca vrei sa inveti un lucru, cea mai mare piedica e sa crezi ca stii deja lucrul respectiv. Daca crezi ca il stii deja, atunci n-o sa-l mai inveti niciodata. Asta se vede foarte bine atunci cand oamenii ar trebui sa invete sa gandeasca mai bine. Ei cred ca stiu deja sa gandeasca bine si daca chiar le-ai arata ca nu stiu, poate ar fi demoralizati.
In chestia asta pe care o spune invatatul Zen poti sa recunosti intelepciunea. Ai zice: “Ce vorba inteleapta!” Totusi, nu e nimic filosofic aici.
*
De ce nu se dau cadou si suluri de hartie igienica? Nu in gluma, ci pe bune. After all, se fac cadou deodorante si altele. After all, se fac cadou si animale vii, iar asta li s-ar putea parea unora mult mai ciudat.
*
Cred ca am inteles de ce spune Aristotel ca degeaba citesti un tratat de morala atunci cand esti tanar si te domina pasiunile, in loc sa le domini tu pe ele. Daca il citesti ca pe o chestie teoretica, sigur, nu e degeaba. Daca il citesti fiindca doresti sa devii mai bun, atunci e asa cum spune el.
M-am gandit asa: important nu e daca pornirile pasionale sunt bune sau rele. Poate un om e foarte norocos si toate actiunile pe care le face fara sa fi ales rational sa le faca, in virtutea unor porniri pasionale, sunt bune. Nu ma intereseaza acum nici daca pornirile pasionale sunt “in esenta lor” bune sau rele.
Cand actionezi in virtutea pornirilor de toate felurile, nu te poti schimba. Iar tu, atunci cand citesti cartea, doresti sa te schimbi. E ca si cand ai vrea sa ajungi undeva, dar tu te lasi in voia valurilor.
“Si daca totusi un curent de apa te duce intr-acolo unde vrei sa ajungi?” Chiar si in cazul asta, tot degeaba am citit cartea. Eu n-am devenit mai bun fiindca am citit-o, ci fiindca intr-acolo m-au dus “valurile vietii”. Intr-un sens, eu nu m-am schimbat in bine, daca a te schimba inseamna sa actionezi in mod deliberat asupra ta.
“Dar daca deciziile mele rationale coincid mereu cu pornirile mele pasionale? Indiferent in ce directie as hotara sa merg, vantul bate mereu din spate si ma impinge in directia respectiva” Atunci poate ca esti deja perfect si nu mai are rost sa citesti tratate de morala. 🙂
*
De ce animalele nu au tabuuri incestuale? Daca amestecarea unor gene diferite duce la aparitie unor indivizi mai puternici si e buna pentru conservarea speciei, atunci tabuurile incestuale ar fi trebuit sa apara si la animale, asa cum a aparut si instinctul de conservare.
So… chestia cu gandurile altora in capul tau e chiar interesanta. De fapt de multe ori ni se intampla sa avem impresia ca receptam anumite ganduri care nu ne apartin. Dar nu prea putem demonstra daca acele ganduri ne apartin sau nu. Pare un lucru fara sens, adik cum sa nu stim dak sunt gandurile noastre sau ale altora. dak sunt in capul nostru inseamna ca ne apartin. dar totusi, ma indoiesc de asta.
spre exemplu se poate intampla ca printr-un proces pe care inca nu-l intelegem sa putem sti ce gandesc altii. chestia cu cititul gandurilor nu este atat de aberanta precum gandesc unii. :p
deci acele ganduri pot fi intradevar ale persoanelor de langa noi pe care le percepem in mod inconstient si pe care nu le putem controla decat prin exercitiu…
***
sunt total de acord cu ideea “daca vrei sa inveti un lucru, cea mai mare piedica e sa crezi ca stii deja lucrul respectiv”. De cate ori nu am avut impresia, oricare dintre noi k stim ceva si deci e inutil sa incercam sa invatam. odata ce stim acel lucru nu are nici un sens sa-l invatam din nou. Mai intai ar trebui sa existe un criteriu care sa ne arate daca stim ceva sau nu, sa nu ne inselam. Multi spun de exemplu ca stiu cum ar trebui sa se poarte in societate, prin urmare nu mai au ce invata. cel mai greu e sa le demonstrezi ca nu stiu. Ar trebui sa fim la fel de priceputi ca Socrate. 🙂
oricum, banuiesc ca cel mai indicat mod ar fi sa pornim de la ideea ca niciodata nu vom putea sti cu adevarat ceva, prin urmare oricand vom putea invata cate ceva.
***
you know… niciodata nu m-am gandit de ce nu se dau cadou suluri de hartie igienica. presupun ca asta ar fi socotit ca un gest nepotrivit. Asta pt ca hartia igienica este un lucru lipsit de o anumita valoare materiala (prin valoare materiala inteleg pret, cost). adik nu gasesti suluri de hartie igienica la un pret prea mare. si sa dai un cadou lipsit de valoare ar fi neapreciat. nu zic k nu poti darui ceva ieftin cuiva, poti sa faci asta, dar atunci ar fi apreciata valoarea sentimentala , la fel ca si atunci cand daruiesti un desen facut de tine. acea foaie de hartie nu are o valoare materiala, nu ai dai multi bani pe ea, dar are valoare sentimentala, e facuta de tine.
***
as putea sa-mi spun si parerea despre restul subiectelor dar ma tem sa nu plictisec cu un comment atat de lung. 🙂
Si cred k deodorantele intra la acele cadouri care sunt apreciate pt valoarea materiala. E totusi un cadou neinspirat dar vad k deja a devenit o moda.