Iar acum povestea.
Poza e facuta pe la Piata Matache, langa un magazin de unde am cumparat must acum o saptamana. S-ar putea sa se cheme chiar Crama Matache. Mereu uitam, sorry.
Anyway, am vazut usita respectiva cu textul de atunci, dar n-aveam aparatul de fotografiat. Ne-am hlizit si atat. Dupa care textul a inceput sa ne revina in minte. In mod aproape obsesiv.
N-am inteles de ce. Singura ipoteza pe care a avut-o Gramo a fost ca poate exista o legatura tainica intre textul scrijelit pe usita de la panoul electric si poezioara de la mare (aia de aici).
Azi n-am mai rezistat. Am delegat un gramo sa se duca si sa faca o poza. Dupa aia am stat sa ne holbam amandoi la imagine. Ne holbam o vreme, dupa care iar izbucneam in ras. A fost superweird.
Cam asta e.
haha!!! am sa scriu si eu despre licurici pe panoul din scara mea 😀
dragut, desi parca au mai fost alea pe undeva: )
@copchilulkoma: haha, poate devine o mema! 🙂
@piticu: care alea? 🙂
il cunosc foarte bine pe cel care a scris el este fratele meu …. Si cel care are in posesie “crama matache” este tatal meu… 😀
mai nou mai este ceva pe usa de la intrare cu textul adresat persoanelor care imping de usa : “avem si clanta la usa”
mda, am ajuns sa vad si eu unde a aparut opera :))
foate tare baieti, ma bucur ca mai dainuie simtul umorului in tara asta [si in alte persoane].
meesi frumos pentru publicitate!