Leapsa ca-n copilarie :)

Intrebarea era de fapt asta: Cu ce si de-a ce ne jucam cand eram mici? Vine de la Cezar, care a primit-o de la Luciat, care a primit-o de la Gavagai, care a avut grija sa o dea atat de multor oameni incat o sa devina foarte repede foarte greu sa i-o dai cuiva care n-a mai primit-o deja. 🙂

Pentru leapsa asta, asa cum era si firesc, l-am splitat din nou pe Gramo. Sooooooooooo,… here we go:

Gramo-girl: Pentru ca aveam la dispozitie 2 gradini si o livada, ma jucam in copaci. In dud era dormitorul meu pentru ca avea crengile groase si puteam sa stau comod. In visin era bucataria pentru ca acolo mancam visine. In meri nu prea urcam pentru ca ma trezeam plina de zgarieturi cand coboram.

Ma mai jucam cu pasarile din curte. Prietenii mei cei mai buni era puii de gaina. Cand murea unul eram toata ziua trista si il ingropam asa cum vazusem eu la oamenii mai mari. Faceam un sicriu din lemn, o cruce si o slujba de pomenire. A, si alergam gastele pe camp pentru ca mi se parea normal sa zboare daca au aripi.

Fascinatia copilariei a fost Prutul. Stateam ore intregi si ma uitam in directia in care credeam eu ca e. Imi imaginam ca este o apa curgatoare mare si ca acolo ma pot intalni cu tanti Ludmila de la “Povestea de seara” (o emisiune pentru copii de pe un post de televiziune din Rep. Moldova).

Am ajuns la Prut cu ocazia “Podului de flori” care se facea dupa `90, cand se deschidea granita si moldovenii de pe ambele maluri ale Prutului se intalneau si schimbau intre ei flori si marfuri. Am fost dezamagita si mi-am dat seama ca nici nu era o distanta mare pana la el. Jumatate de ora de mers pe jos.

Cand m-au luat parintii mei de la tara si m-au dus la oras, am fost cam speriata. Mi-au luat jucarii, dar eu nu eram obisnuita cu ele si le-am aruncat intr-o zi pe toate pe geamul de la bucatarie.

Gramo-boy: Eu ma jucam la bunici cu o minge mica albastra si un perete foarte galben. Ore in sir. Aruncam mingea, se izbea de perete, ricosa, o prindeam. Dupa aceea o aruncam iar, si asa mai departe.

N-aveam voie sa ma joc intre nu stiu ce ore, cand se stabilise ca trebuie sa fie liniste in curte. Dupa ce treceau orele alea, ieseam in curte sa ma joc cu mingea mea.

Si ma mai jucam cu o fetita din curte. O chema Bela. Ne plimbam seara prin curte si ne tineam de gat si ziceam ca suntem mama si tata care s-au intors de la servici si ne faceam planuri de viitor cu lucrurile pe care trebuie sa le cumparam in casa. Si ne sarutam. Chiar si cu limba, un pic.

Alta data ea intra in camera in care locuia si eu stateam in curte si trageam cu ochiul pe geam, printre perdelelute. Ea stia ca eu sunt afara si privesc. Dansa, isi ridica fustita si-mi arata chiloteii. Odata si-a scos toate hainele si a ramas goala. A prins-o tatal ei si a batut-o.

Jucarii nu prea aveam. Mi le faceam singur. Odata mi-am facut o masina de spalat pentru ciorapi. Dintr-un borcan si un bat de plastic si palete de inghetata. Puteai sa speli in masina mea de spalat o pereche de ciorapi. ii puneai in borcan cu apa si sapun si invarteai de un cui pe care il bagasem in capac, ca si cand ai fi dat la rasnita.

Si imi mai faceam si cafea. Din bulion. Puneam niste bulion intr-o cescuta, turnam apa fierbinte si faceam cafea. Gustam un pic din ea si mi se parea ca are un gust rau, dar stiam ca asa e cafeaua, n-o beau decat oamenii mari si pentru copii are un gust rau. Deci era ok.

Cam asta e. Leapsa merge mai departe la: Gramo-kid (normal, nu?), Ionuca, Monsoux, Avizier personal (+ Calin), Mousike (in caz ca s-a intors baletul din vacanta), Patratosu, Flu, Monica spune, Piticu, Subiectiv si Saddler.

15 thoughts on “Leapsa ca-n copilarie :)”

  1. Pingback: Rainbow Child » Blog Archive » Jocuri!!!

  2. Raluca

    O, tanti Ludmila! Uitasem de ea. Gramo girl, eu am avut o copilarie asemanatoare cu a ta, si cred ca oarecum prin aceeasi zona (Cotnari). Foarte frumos si induiosator raspunsul vostru. Iar ideea cu masina de spalat pentru sosete cred ca ar trebui inregistrata pana nu o fura cineva 🙂

  4. cezarpaul

    Gramo-girl: chestia cu sicriul, crucea si slujba de pomenire pentru pui m-a dat gata!
    Gramo-boy: Eu nu ma jucam de-a mama si de-a tata, ci de-a doctorul. Eu eram medicul, o verisoara de-a mea pacienta (ma intilneam cu ea cind mergeam la bunici). Iti inchipui ca, la fiecare consultatie, era musai sa-si dea chiloteii jos – ca doar nu e nici o rusine sa te dezbraci la doctor… 🙂

  5. monsoux

    Desi mi-a luat un pic pana sa realizez, distractia preferata in copilarie, de cand pot sa-mi aduc aminte, era bataia o data pe zi si chiar mai mult cu fratele meu. El are cu cinci ani mai mult si cred ca principala vina pe care mi-o gasea subconstient, in afara faptului ca eu trebuie sa fi fost un pici foarte agasant pe-atunci, era ca pe mine ai mei nu m-au dat, iar pe el l-au crescut practic bunicii. In fine, a fost o relatie de iubire si ura, presarata cu urmariri diverse, maiestria in a arunca cu slapii, jocuri cu cowboy si indieni, aveam cateva cutii cu figurine de plastic, eu eram cu indienii si pierdeam de fiecare data, concurs de desenat corabii si castele cu steaguri pe care se treceau embleme cu trei initiale, iar numele noastre aveau fiecare neaparat trei, ale lui erau mai frumoase si desenele si initialele. In fine, datorita acestei simbioze, eu am parazit si trupa copiilor mai mari, care trebuia sa aiba grija de mine in corpore. Am mers cu ei la furat de tuburi pentru tras cornete. De fapt o mare parte a actiunii se petrecea pe santier, unde presam cuie pe sina macaralei, adica faceam sabiute, in parcul botanic, in fata blocului sau chiar pe bloc. Intr-a cincea, frate-miu’ s-a maturizat atat de tare incat a refuzat sa mai aiba de-a face cu mine in timpul liber, doar cateodata ma mai disciplina, niciodata in public, asa ca eu mi-am luat libertatea sa ma mut la vecina noastra, Laura de la parter, care avea doua papusi Aradeanca, acum imi dau seama ca eu eram a treia, si care imi cumpara inghetata si ma ducea la film. Laura avea varsta fratelui meu si am suferit enorm cand s-a indragostit de un coleg de-al ei si mi-a stricat vacanta de vara. Mi-aduc aminte ca am dormit doua zile de-a randul de suparare.

    Varianta in engleza in curand, la locul stiut, o sa postez linkul exact 😉

  6. alexya

    In orice caz, candva, copiii chiar se jucau (poate chiar fara clasicele jucarii) ci nu stateau toata ziua in casa sau la net cafe sa se joace counter strike… Fiecare am avut “o minge mica albastra si un perete foarte galben” de care sa ne aducem aminte cu placere (la figurat ne zboara mintea si ii gasim 1000 de sensuri mingiutei si peretului) 🙂

  7. Pingback: Leapsa copilariei « Blogul lui Gramokid

  11. Pingback: Tag: copilarie at » piticu.ro

  13. gramo

    @Raluca: multumim! 🙂 gata, am “patentat” inventia! (uite aici) 🙂

    @piticu: am vazut! 🙂 cu tehnorati n-avem nici o problema; e weird ca nu-ti apare!

    @monsoux: aha, am citit, superfain; parca tot in engleza suna mai bine! 🙂

    @DarkQ: am fost pe la tine! 🙂

Comments are closed.