Claxoane. Cozi interminabile la semafoare. Aer apasator. Vesti proaste. Neintelegeri. Conflicte. Copii care mor. Limbi care mor. Nimic deprimant sau patetic. E doar tristete.
Am uitat sa fim oameni. Avem dreptul sa fim tristi.
Claxoane. Cozi interminabile la semafoare. Aer apasator. Vesti proaste. Neintelegeri. Conflicte. Copii care mor. Limbi care mor. Nimic deprimant sau patetic. E doar tristete.
Am uitat sa fim oameni. Avem dreptul sa fim tristi.
de aceea e si bine in Bucuresti – pentru ca poti fi trist fara a fi deprimant sau patetic. In desisurile acestei urbanizari se contureaza ca un fel de adaposturi, in care intalnesti alti oameni tristi – necunoscuti, care se incalzesc si ei la aceeasi caldura.
da
Ata ete…