“Cand e ok sa se bage altii peste tine si cand nu? Cum tragem linia?” – asta era intrebarea. Printre raspunsuri, cele mai intelepte (sori, n-am gasit alt cuvant) par sa fie cele de felul “ne bagam atunci cand sunt afectati si altii, altfel nu.” Iar apoi a aparut o problema. Uneori nu e limpede daca sunt afectati si altii sau nu.
Va propunem mai intai un studiu de caz. Aici e o fotografie de ieri. Protagonista e o vedeta cunoscuta. Ce vedem in imagine? Pai,… vedem ca Britney Spears fumeaza si isi tine tigara in nasul unui copilas. Ne bagam peste ea sau nu?
Alta situatie, de alt tip. Un om sta singur acasa la el si isi taie din degetzele. Asa, cum ai taia castraveti. Cate o felioara. Pana la incheietura mainii. Nu conteaza cum aflam asta (poate pune poze pe blog, whatever).
Nu sunt alti oameni afectati. Dar el este, chiar daca pare sa nu isi dea seama. Poate chiar spune ca are chef sa isi felieze mana. Ar trebui sa ne abtinem sa ne bagam? Sau ar trebui sa facem ceva?
Puteti sa va ganditi si la alte exemple (necrofilie consimtita anterior, canibalism consimtit, droguri de mare risc, oameni care, chiar daca nu actioneaza, isi descriu tot felul de fantezii ciudate etc. etc.).
Acum Gramo se gandea la altceva. Multi dintre cei care au un blog au patit asta. Scrii ceva si te trezesti cu oameni necunoscuti care te judeca, te “moralizeaza”, iti dau sfaturi, dar mai ales te judeca. Uneori s-ar putea sa fie ok, dar alteori nu e. Aici cum tragem linia?
pai, avind in vedere ca blogarul ‘judecat’ nu pateste prin asta o spargere de cap cu piatra, linia o poate trage in functie de ‘judecator’. poate intra in polemica_cu el daca se merita ori il poate pofti sa-si duca jucariile in alta parte daca nu se merita altceva. poate sa fie ingaduitor cu el intr-o zi cind a luat prima (el, blogarul judecat) sau ciufut si intolerant intr-una in care iubita lui s-a culcat cu cine nu trebuia. pentru ca si termenul in sine e greu el insusi si dificil de conturat: a judeca. uneori poate insemna doar a cintari, poate fi pavat cu bune intentii precum drumul spre iad sau incarcat de resentimente, poate fi o prostie ignoranta/inocenta/negindita/de om care nu s-a judecat pe sine bine inainte de a judeca.
cred ca, precum spun medicii intelepti, si aici trebuie tratat bolnavul in particular, nu boala in general.
Ca blogger, devii persoana publica. Iti expui o parte din viata in fata celorlalti si, asadar, iti asumi cu buna stiinta riscul de a fi criticat si judecat de ceilalti.
In plus, “ceilalti”, vizitand zilnic un blog, isi creeaza o falsa familiaritate fata de autor/autori, astfel incat se considera in cunostinta de cauza si indreptatiti sa judece.
Iar posibilitatea de a lasa un comment este ca o invitatie tacita de a-ti expune parerea, de a judeca sau critica.
Cei care lasa comentarii acide, in contextul subiectului, nu pot fi disociati de cei care fac comentarii pozitive, pana la urma ambele sunt moduri de a te baga in viata cuiva si ambele trebuie cantarite 🙂 in mod egal.
aici e ca-n viata: fiecare-si trage linia lui. si nu poti sa faci un pas fara sa calci linia cuiva.
cred ca e clar ca nu se pot aplica judecati universal valabile. statul isi face treaba (sau nu, in cazul Romaniei :D) cu legea in brate, la nivelul indivizilor opereaza bunul simt, educatia si, nu in cele din urma, sanatatea mintala…:)
offf…se tine in Timisoara…..credeam ca se tine tot in Bucuresti pt ca ma gandeam srios sa vin si eu:(….poate data viitoare
@v: nu doar cu o piatra in cap te poti baga cu bocancii in sufletul omului. 🙂
apoi: chiar sa nu exista vreo regula mai generala? nu putem decat sa discutam pe cazuri particulare?
@Louanna: Hmmmm,… Deci singurul mod in care scapi de situatii in care oameni care nu te cunosc (desi unii isi pot inchipui ca te cunosc – foarte misto observatia ta) se trezesc sa te jigneasca, spunandu-ti tot felul de tampenii, e sa nu scrii nimic personal?
Sau sa inchizi posibilitatea de a comenta la unele posturi? Atunci e ca si cand i-ai lua de prosti pe cititori, presupunand ca ei nu disting intre tipuri de posturi si tipuri de comentarii (sau intre a critica un punct de vedere si a taxa / eticheta / judeca / jigni un om).
@Dianna: !?
Probabil voiai sa scrii un comentariu la postul cu Schimb de carti 5. Ala se tine simultan si la Bucuresti si la Timisoara. Deci poti sa vii. 🙂
Prima situatie: E vorba de o mama care ii poate face un rau copilului ei (sau cel putin este o influenta negativa – fumul de tigara). Cred ca trebuie intervenit din moment ce copilul nu se poate “apara” de aceasta influenta negativa.
A doua situatie: Aici omul isi face singur rau, chiar daca voit. E mai complicat, e vorba de vointa proprie, daca omul e in deplinatatea facultatilor mintale sau nu, ce doreste el sa obtina in urma acestei actiuni etc… Trebuie intervenit in anumite cazuri cred eu.
Pentru necrofilie consimtita anterior, canibalism consimtit nu trebuie sa intervenim daca aceste lucruri se petrec intr-un cadru privat.
Imi este greu sa ma hotarasc pentru drogurile de mare risc. Presupunem ca persoana ce consuma drogurile este constienta de riscurile si efectele acestora; din nou vointa proprie dar si autodistrugere. As zice ca trebuie intervenit daca sunt semne ca situatia ar scapa de sub controlul respectivei persoane.
studiile de caz:
fumul de tigara ii dauneaza micutului, dar la fel de exemplu si lipsa micului dejun (spears e prea ocupata dimineata),va face ulcer mai tarziu sa zicem…ok, astea sunt probleme fiziologice, dar sa zicem ca parintii nu au timp sa/i controleze temele si astfel e mediocru la scoala si asta ii va afecta viitorul, sau nu priveste suficienta atentie si va avea probleme emotionale (tipuri diferite de probleme ce vor aparea datorita diferitelor tipuri de neglijente ale parintilor);in toate cazurile copilul este afectat
poti face o ierarhie intre ele? poti, in functie de sistemul de valori asumat si astfel poti stabili cand sa intervii si cand nu;asta presupune niste valori pozitive protejate de stat, valori alese in urma unui referendum sa zicem;
la fel pentru cazul 2,in principiu poti stabili limite care odata trecute legitimeaza interventia celorlalti, a statului
concluzia: linia se stabileste arbitrar,evident exista o dezbatere in societate responsabila de deplasarea acestei linii
-e ok ca altii sa intervina (sau nu, depinde ce sustii)atunci cand prezinti argumente suficient de tari incat sa fie acceptate de multa lume si sensibilitatile se modifica iar in final si legile
da am vazut dupa aceea ca am scris gresit. poate o sa vin, trebuie sa mai gasesc adepti pe aici pe la mine…
@gramo: ma refeream la faptul ca daca ai chef poti sa intri intr-o polemica pe blog fara sa te temi ca preopinentul ar putea sa scoata mina din buzunar cu tot cu un cataroi 😀
(desi, dupa ultimele evenimente de pe blogul lui apollinaire…)
___
“e ok ca altii sa intervina (sau nu, depinde ce sustii) atunci cind prezinti argumente suficient de tari incit sa fie acceptate de multa lume” – mie asta nu mi se pare ok. foarte multa lume accepta argumentele conform carora homosexualilor trebuie sa li se sparga capul. si, desigur, clasicul exemplu cu hitler: mai toata germania era de acord cu argumentele lui, deci hitler a ‘intervenit’ in tarile din jur.
ce a propus gramo ca problema mi se pare deja rezolvat: e suficienta analiza cazurilor in care chestiuni similare au fost tratate, de exemplu vezi discutiile din anii ’60 din Anglia, dezbaterile publice si efectul lor asupra acelei legi ce pedepsea homoxesualitatea, aceleasi dezbateri in Olanda legate de uzul drogurilor usoare…si la fel in orice alt caz prezentat de gramo
btw, nici un caz propus spre studiu nu a fost analizat, pentru asta trebuia sa se vina cu argumente pro interventie, argumente contra, si apoi in urma unei discutii de genul asta se ajungea la un acord asupra dreptului de a interveni, a proteja copilul de fumul de tigara (sau nu)…
pt. V, nu actionezi violent doar pentru ca tu crezi ca argumentele tale sunt corecte, era vorba despre dreptul statului de a interveni in virtutea aplicarii unei legi
Depinde ce intelegem prin “a ne baga”. In momentul in care cineva isi face public un gand, o fantezie, un gest etc. acesta devine supus opiniei publice; nimeni nu poate sa opreasca opinia publica de la a comenta si a judeca tot ce-i pica in campul vizual-in schimb poate sa-ti pese sau sa ti se rupa de a. Cand intervine legea, asta e deja alta discutie. Nu se poate sa ti se rupa de lege asa cum ti se rupe de de ce parere are vecinul de la etajul 3, pentru ca statul are mecanisme de a te obliga sa te conformezi, pe care opinia publica nu le are.
De exemplu: Base, care a facut-o pe -cum o chema pe aia “pasarica, tu n-ai treaba azi”- “tiganca imputita”. Ceea ce a zis el a fost in spatiul lui privat, intr-o discutie cu sotia, nu intr-o declaratie publica, deci legea nu are ce sa-i faca; insa, printr-un concurs de imprejurari, cuvintele lui au ajuns publice, iar opinia publica are o parere despre ele, lucru care iarasi nu poate fi oprit.
E o diferenta intre ce face opinia publica care zice “ba, asta nu face bine ce face” si nimic mai mult, si ce face legea, care te poate baga inclusiv la puscarie
(comentasem si io ceva despre exemplul cu hitler – care era fix o interventie de stat), da’ vaz ca nu mai intra nimic. gramo, oi fi ajuns si io, intre timp, pe blacklist?)
na poftim ca s-a remediat. scuze.
deci, la oile noastre: bubico, exemplul cu hitler fix o interventie la nivel de stat ilustreaza, ca de-aia l-am si dat.
(in fine, nu mai stiu ce zisesem initial. ma oftica bug-urile astea de wordpress, mai ales cind citesc un blog stimulant ca asta)
:((