istrate era un mic paianjen; despre el nu putem scrie decat cu litere mici, fiindca nu a facut nici un fel de fapte marete; istoria l-a uitat, asa cum i-a uitat pe multi altii; panza tesuta de el s-a destramat cu multi ani in urma; urmele muscaturilor sale veninoase nu mai exista;

istrate si-a trait viata degeaba, s-ar putea spune; n-a lasat nici o urma; si totusi, pentru unii dintre noi s-ar putea ca asta sa fie cea mai mare virtute; cea mai de pret; sa nu lase nimic in urma lor; fiindca daca ar lasa ceva in urma lor, n-ar lasa decat tristete si amaraciune;

nu vrem sa sugeram ca istrate ar fi fost un mic paianjen virtuos; a fost, la urma urmei, un paianjen abject; daca ar fi putut, ar fi pus capat existentei intregii lumi vii, asa cum o stim; dar nu a putut sa faca asta; iar asta nu e o virtute, ci doar o slabiciune;

dar sa-l lasam pe istrate si sa ne uitam la noi insine; vom mai trai si maine? nu, unii dintre noi sigur nu vor mai trai; viata lor se va incheia fara nici o urma de eroism sau de rautate diabolica; acestia sunt cei care vor mosteni imparatia cerurilor? greu de crezut!

si atunci? cine va mosteni imparatia cerurilor? si de ce? si, de fapt, ce inseamna sa mostenesti imparatia cerurilor?

dar mai bine sa lasam la o parte si lucrurile astea; ce folos sa ne gandim la istrate, la rostul vietilor noastre, si apoi iar la istrate? ce folos sa ne gandim la diverse lucruri? suntem obositi, trebuie sa ne odihnim; toate gandurile astea,…

si totusi, cum a fost viata lui istrate? a fost o viata lipsita de rost? doar fiindca a fost un paienjen si nu un om, ca noi? ar fi putut istrate sa-si schimbe felul de a trai?

la ce ne-ar folosi sa aflam ca istrate a copulat din ziua in care s-a nascut, ca a avut si el paraziti sau ca s-a aflat, la un moment dat, pe butonul rosu? da, e vorba de butonul acela ciudat; de butonul pe care apesi atunci cand vrei sa pui capat lumii;

istrate a stat si si-a facut siesta, tacticos, pe acel buton; dupa ce si-a curatat labutele de tot felul de mizerii; labutzele lui de octopod;

nimeni n-a fost prin preajma; nimeni nu a atins din greseala butonul, incercand sa il striveasca; istrate a avut noroc; si nimeni nu a stiut niciodata ca s-a intamplat asa ceva; amenintarea a trecut complet neobservata;

apoi istrate a trait fericit pana la batranete; iar apoi a murit;

acum, moartea lui istrate ar trebui sa ne aduca aminte de propria noastra moarte; fie ca vrem, fie ca nu vrem, toti vom muri; iar daca vi se pare ca acum nu vi se spune nimic nou, poate n-ar trebui sa va mai ganditi la asta; moartea a fost cosmetizata in literatura, filme, ziare s.a.

noi nu vorbim acum despre moartea a nu stiu cate sute de persoane intr-un oarecare accident aviatic; vorbim despre moartea noastra; istrate e doar un pretext; dar am scris prea mult; trebuie sa ne despartim; ramas bun!