Asta e pisoiul:
Nu stim cat de buni prieteni sunt. Uneori par sa fie ok, alte ori parca s-ar lua la bataie. Pisoiul sta de obicei pe strada si nu prea te lasa sa te apropii de el. Cu noi s-a obisnuit, vine la mangaiat, ii mai lasam cate ceva de mancare etc.
Gramo-cat in ultima vreme sta mai mult pe afara. Uneori lipseste cate o zi intreaga (am inteles ca mai e o femeie care ii da de mancare si o ia in casa, deci e ok). Cand vrea sa se socializeze cu noi vine la usa, miauna un pic si ii dam drumul.
Acum cateva zile a disparut iar o zi intreaga. A doua zi, miorlaiala la usa. Cand am deschis,… soc. Nu era ea, era motanelul. 🙂 Nu voia sa intre in casa, asa ca am iesit si i-am dat de mancare. A fost amuzant, ne gandeam ca Gramo-cat e ocupata si l-a trimis pe el sa ceara de mancare. 🙂
In caz ca nu intelege cineva ce-i cu postul asta, ideea e ca blogul asta e pentru G, Ramo si pisica fara nume. Ne-am gandit la un moment dat sa-l includem si pe Gramo-kid in ecuatie, dar am renuntat la idee. De acum el are blogul lui aici.
iubartez motanul ala 🙂
vreo sansa ca gramo kid sa se intoarca pe blog aici?
Frumos pisi, seamana cu al meu.
ce nas roz are:D
@elena surub: noi o sa mai scriem despre el, fiindca face si el parte din viata noastra 🙂 dar n-o sa mai punem aici posturi care sa-i fie dedicate in intregime; jurnalul lui o sa fie pe blogul lui;
@oanastoicamujea: hihi, l-am vazut aici; dar nu prea seamana; pisoiul tau e bine hranit, curatzel etc., in timp ce pisi asta e slabanog, murdarel, cu urechile zdrentuite (pare sa fie cam bataus) etc. 🙂
@vio: ne-ai facut sa ne inchipuim un pisoi cu nas in loc de botic! weird image! 🙂
@gramo: Asa era si al meu cand l-am gasit. Erau doar ochii si coada de el. Acum e baiat de bani gata, dar pana acolo a avut de suferit. O sa-i cumpar si-un BMW, sa moara pisicile de rasa de ciuda 😛