Gramo si-a pus intrebarea asta si a ajuns la raspunsul urmator. Cititorul sau ideal, cica, e inteligent, cu simtul umorului, open-minded, cu bun simt si fara ifose de intelectual. E cititorul care revine si care chiar reactioneaza la ceea ce citeste.
Cititorul asta ideal se prinde usor si repede si cu toate astea citeste incet si cu multa atentie. Atunci cand reactioneaza, nu e superficial. Nu scrie, pur si simplu, primul lucru care-i trece prin minte, iar cand scrie isi alege cuvintele cu grija. Cu toate astea, reactioneaza prompt si fara retineri.
E ironic (si uneori si auto-ironic) si isi da seama cand sunt potrivite reactiile critice si cand nu, cand se poate glumi si cand nu, si asa mai departe. Are un simt artistic destul de bine dezvoltat si ii place sa experimenteze. E optimist, lipsit de frustrari si gandeste independent.
Cititorul asta, atunci cand scrie, prefera exprimarile simple si directe formularilor pompoase si aluzive. Si are si propriile sale puncte de vedere, destul de bine conturate, dar nu se raporteaza agresiv (initial voiam sa spun “belicos”, dar mi s-a parut ca suna prea pretentios) la cei care gandesc diferit. Mai mult, e dispus sa se lase convins de alti oameni si sa isi schimbe felul de a vedea.
Cititorul ideal al lui Gramo se simte bine in lumea lui Gramo. Nu vine aici din curiozitate, intamplare, ca sa vaneze trafic sau ca sa se dea mare, ci din placere, pur si simplu. Nu vine cu frustrari sau prejudecati pe care tine neaparat sa si le confirme. Si nici nu vine cu niste asteptari exagerate.
Pentru Gramo, cititorul ideal nu are un batz infipt in fund, dar nici nu e un trendinez jemanfishist. Si nu e, desigur: gaunos, marlan, toparlan, nesimtit, nepoliticos, agresiv, rautacios sau obtuz.
A, si formularea cu “cititorul” am folosit-o fiindca era mai la indemana. E foarte probabil ca acest “cititor ideal” sa fie de fapt o cititoare. 🙂
Cam la asta s-a gandit Gramo. Iar chestia asta ne-am gandit sa o lansam ca tag, fara sa-i numim pe oamenii care sa raspunda. Daca prinde, bine, daca nu, asta e. 🙂 So, cum vi-l inchipuiti pe cititorul ideal al blogului vostru?
Sa inteleg ca si gramo este “cica, (..)inteligent, cu simtul umorului, open-minded, cu bun simt si fara ifose de intelectual” ? Altfel nu ar avea sens sa isi doreasca asemenea cititori.
eu mi-am regasit cateva defecte in ceea ce ai scris acolo, dar oricum o sa revin si o sa spun in felul meu neperfect ceea ce gandesc, asta daca nu va deranjeaza, ca oricum aveti acolo butonul de aprobare a mesajelor
ce scriu depinde mult de starea mea fizica si psihica
stii ce mi-ar placea mie totusi?
in momentul in care nu citesc atent si sar la concluzii pripite nu doar sa te oftici si sa nu bagi in seama ci sa-mi deschizi ochii, pt ca tot spuneai de “e dispus sa se lase convins de alti oameni si sa isi schimbe felul de a vedea”
uh uh.. eu sunt aproape ideal.. doar ca am un bat infipt in fund si asteptari exagerate 😛
In primul rand sa fie permeabil la critica, disponibil la dialog si deprins modificarilor de perspectiva. Nici o gandire sau perceptie nu poate ramane perfect imuabila, si nici nu ar fi frumos sa fie asa. Totusi, daca exista si cazuri de marote care nu acepta alte paradigme diferite, cel putin aici individul intalneste ocazia de a se raporta si altfel la acestea, prin subminarea pozitiei sale initiale, de exemplu. Cititorul ideal cred ca e o stacheta destul de inalta, dar Gramo ar trebui sa fie multumit atunci cand reuseste sa le induca celorlalti o anumita indoiala, un imbold care sa-i determine sa cerceteze in profunzime o chestiune si de ce nu sa se repozitioneze.
Vai,Gramo,ne uimesti..;ai citit despre Leonardo Da Vinci,care atat a preamarito pe “ea”,si care spunea ca atunci cand i-ti recunosti latura feminina,te apropi de genialitate(asta asha,sa plusez) 😀 Uite o chestie:te citesc uneori,pentru ca-mi placi shi blogul este singura cale de a avea acces la vorbele tale/voastre.Chiar sunt veterinar si mi-ar fi placut sa fi citit mai multa filosofie,dar…printre picaturi,mai prind cate o carte!Te potzi baza pe cititori mereu!Sa fitzi sanatoshi shi intzeleptzi!
clar, eu sunt! 🙂 Si in afara de faptul ca sunt cititorul ideal, mai sunt si cititorul real. Mai rar atatea calitati!
antinous78 & monsoux: ar trebui sa va facem cunostinta! 🙂
stiu si eu? I am kinda taken and I don’t do blind dates 🙂 A, sau te gandeai ca impreuna sa punem bazele fan-readership clubului Gramos’? Pai asta exista deja, si n-are nevoie de statut. Carevasazica, cititorul ideal poate sa fie si un pic carcotas…
@monsoux: o, dar nu voiam sa va combinam, ci doar sa va facem cunostinta 🙂
iar doi oameni inteligenti si culti si-ar gasi cu siguranta lucruri mult mai interesante de discutat decat prostiile lui Gramo 🙂
Cititorul ideal… Nu exista si nici nu va exista. Imi pare rau, draga Gramo, dar sa stii ca ai cazut intr-o capcana. A impune un cititor ideal, a fixa anumite “norme” dupa care acesta sa se ghideze, a-i crea un portret, inseamna a fi inteligent, closed-minded, lipsit de “humor” si cu ifose de intelectual. Spiritul critic umanist ne indeamna sa credem ca toti suntem diferiti, dar ca ne putem incadra intr-un tipar ce nu are granite bine delimitate. A-ti dori un cititor ideal inseamna a incalca aceste bariere descrise mai sus. Si cred ca nu e bine. Eu nu am un cititor ideal. Cititorul meu ma ia prin surprindere. Nu stiu cum arata, nu stiu cum gandeste, nu-i stiu sexul si nu stiu ce pregatire are. Cititorul meu ma critica, aduce argumente si in acelasi timp e atasat de scriitura mea. Cititorul meu e un “utopian”. Doritor de progres.
@Viski: “A impune un cititor ideal” – scuze, dar formularea asta n-are nici un sens pentru Gramo; atunci cand incerci sa iti dai seama mai bine pentru ce fel de public scrii nu impui nimic nimanui;
please, decat sa ne scrii aberatii mai bine nu ne scrii nimic, k10xbye!
Objection, Your Honor! Eu nu citesc prostii 🙂 desi, recunosc, mi se mai intampla sa le fac.
mi-ar placea sa fiu cam ca cititorul ideal descris aici. chiar am fost. candva. din pacate, de vreo 3 ani mi-am pierdut placerea de a citi. nu intamplator. viata, si nu partea ei fericita, a luat locul imaginatiei. mai precis, a intrecut-o. am trait ce visam atunci cand doar citeam, dar am trait doar pe jumatate! pe de o parte, ma bucur ca am trait si atat. pe de alta parte, voiam mai mult… Acum nu ma mai pot pierde in lumea unei carti, pentru ca nu ma mai regasesc: sunt pierduta in cea reala. morala: decat jumatati de masura care distrug tot, mai bine nimic.:(
Pingback: Iar despre bloguri (si la ce sunt bune) at Gramo`s World
Recent a mai aparut un cititor ideal > http://mixuldecultura.ro/?p=5088