Am sa-ti spun ceva, ceva ce tu deja stii, da este adevarat, tot ceea ce tu crezi dar nu vrei sa spui in legatura cu ceea ce gandesc eu despre tine este real. Nu ar fi avut nici un sens sa-ti spun asta, lucrurile astea sunt dincolo de vorbe, asa s-a intamplat, independent de mine sau de tine, iar tu ai constintizat asta la un anumit nivel. Nu mi-e rusine de sentimentale mele, situatia de a te hartui ma dezonoreaz? ins?.
Nu trebuie s? te sim?i nici vinovat?, nici umilit?, nu sunt un om meschin, la fel cum nu sunt nici perfect. Iar faptul c? a? fi b?trân sau profesor este o utopie. Am treizeci de ani, f?r? ?i, eu am anii ??tia pe buletin, îns? au fost vremuri când nu i-am putut tr?i ?i au trecut pe lâng? mine, a?a c? eu nu-mi simt. Despre activitatea mea ca profesor nu pot s? spun c? decât din toamna va începe pe deplin.
Nu ?tiu cum, sau de ce, dar a?a s-a întâmplat, sentimentele ca ?i gândurile sau visele sunt tr?iri pe care nu le putem controla. Dac? nu te murd?re?te gândul s? ?tii c? ?i-am purtat cele mai alese ?i sincere aprecieri. Mi-a fost dat s? tr?iesc în timpul orelor o real? încântare, atunci tu, încurajat?, l?sai lumea din jurul t?u deoparte ?i vorbeai sincer, am ?tiut, c? nu e?ti nici m?car o fat? urâcioas?, ci una vesel? ?i cu o enorm? poft? de via??, pe care din onestitate ?i dezaprobare fa?? de indiferen?? ?i superficialitate le-ai pus deoparte. Dac? cineva mi-ar da o bucat? ?i mi-ar spune ia c? asta e aur, m-ar l?sa rece. Dac? eu a? crede îns? c? altceva poate fi mai pre?ios, l-a? ?lefui ca pe un diamant.
A?a s-a întâmplat s? te descop?r pe tine, curând ?i tu ?i colegii a?i sesizat pasiunea mea, iar eforturile mele de a te aduce pe scen? au fost numai rareori succes.
Au fost momente când nu-mi mai doream s? plec din clas?, curând îns? dezn?dejdea ?i disperarea au devenit prieteni mei.
Dar pe cât de mult? autoritate are un profesor la ore, pe atât de pu?in? determinare are el în rest. Am apreciat fiecare cuvânt pe care l-am primit de la tine, chiar ?i pe internet, a? fi putut s? dorm lâng? calculator, numai cu gândul c? tu e?ti aproape.
Nu accept mila ?i compasiunea nim?nui, nu sunt nici m?car orgolios, tot ce am realizat am cl?dit cu propriile mele mâini, a?a c? nu va trebui nici m?car s?-mi dai vreo justificare. Ce mi se întâmpl? este într-adev?r o dram?, ar fi trebuit s?-?i spun poate direct, m? vei acuza de lips? de curaj, dar nu am nici un drept s?-?i cer asta, ?i oricum nu ai fi acceptat, iar pe mine m-ar fi durut s?- te ?tiu trist?. Am avut mult de suferit din partea altor oameni ca s? nu ?tiu ce înseamn?. Respect deciziile tale, sunt con?tient de faptul c? tr?irile ?i experien?a ta, te îndrum? s? iei deciziile corecte.
Nu ?i-am scris asta ca s? te fac s? te sim?i prost, ci pentru c? aveam nevoie s? m? descarc, trebuia s? m? dest?inui cuiva, uneori e prea mult ?i pentru mine. În activitatea mea nu ai voie s? fii decât s? fii decât vesel ?i politicos, ?tie îns? oare cineva ce lupt? e în spatele aparen?elor. Este ca ?i cum m-a? supune singur unei opera?ii de inim?, peste care sper s? trec.
Odat? mi-ai spus c? tu e?ti un om de cuvânt ?i nu apreciezi oamenii care nu pot avea încredere în tine, ei bine, acum ?tii c? am.
[don’t get the wrong idea, n-a scris-o Gramo (Gramo nu scrie in halul asta), a primit-o Gramo-sister de la un prof de la facultatea ei]
bun, si voi ce credeti despre scrisoarea asta? (sau nu e bine sa comentam?)
mie mi se pare misto, asa, la o prima lectura, sarind peste citeva virgule nelalocul lor (!), dar nu cunosc mai departe problema si risc sa inventez o telenovela in capul meu.
si sint foarte obosita, cum am mai zis:D
Daca e pe bune, you people suck.
Oricine publica corespondenta privata fara acordului celuilalt corespondent e un ticalos. Uitati-va in dex, definitia se aplica perfect: persoana care comite fapte reprobabile/nedemne.
Pot intelege ca Gramo-sis a apelat la voi pentru sfaturi, dar nu pot intelege de ce aceasta scrisoare a fost facuta publica.
“Odat? mi-ai spus c? tu e?ti un om de cuvânt ?i nu apreciezi oamenii care nu pot avea încredere în tine, ei bine, acum ?tii c? am.”
E clar cata incredere se poate avea in Gramo-sis.
G.
Cred ca e de apreciat curajul profesorului; ma gandesc ca in ziua de azi cand neuronii nu mai raspund la impulsuri nervoase ci la feromoni un astfel de gest ramane, totusi, romantic. Oricum ar fi, indiferent de veracitatea acestei marturisiri, cert ramane faptul ca nu trebuie niciodata sa te sfiesti de ceea ce simti. Pentru simpla ratiune ca sentimentele fata de ceilalti, oricare ar fi acestia, sunt singurele care ne fac umani.
si eu am simtit pentru un elev dintr-a 5-a, dar nu stiu de ce m-am sfiit in ultima clipa
@vio: comentam, comentam,… ne-am gandit sa vedem mai intai ce zice lumea, sa nu-i influentam pe oameni;
@Geo Atreides: “Oricine publica corespondenta privata fara acordului celuilalt corespondent e un ticalos.” ar trebui sa acceptam regula asta doar fiindca o spui tu?
scuze, dar Gramo crede ca are datoria sa ii ignore pe oamenii care scriu agresiv si aduc acuzatii fara justificari.
p.s. daca mai ai ceva sa ne spui, please, nu ne trimite nici un mail, fiindca nu suntem prieteni si de fapt nici nu ne cunoastem, iar daca ne trimiti un mail in conditiile astea te vom trata ca pe un spamer si s-ar putea sa ti-l publicam (fara sa-ti divulgam identitatea, desigur)
@Andy: exista tot felul de sentimente; daca simti ura foarte puternica fata de cineva, poate ar trebui sa “te sfiesti”; si la fel daca te indragostesti intr-un context nepotrivit…
sincer nici mie nu mi se pare interesant sa publici corespondenta unui om fara acordul lui. poate doar pot mortem, daca o fi cine stie ce valoare. anyway, nu am citit decat primele 2 fraze, apoi am sarit la sfarsit sa vad daca e pe bune de la gramo catre cineva. apoi n-am mai citit, pt ca in mod sigur autorul nu prea cred ca ar fi incantat ca sa cetesc eu textul.
@lickido: am gandit iarasi pe aceeasi linie? 🙂
@k0gaion: pai, daca nu ti se pare interesant, ce sens mai are sa comentezi? altfel, textul e attachmentul unui mail in care autorul spune ceva de genul “stiu ca s-ar putea sa le arati prietenilor ce ti-am scris”;
daca nu esti incantat sa-ti citeasca altcineva un text, nu-l trimiti unor persoane care nu ti l-au solicitat si cu care nu ai relatia potrivita pentru a le trimite texte din senin; iar daca totusi o faci, iti asumi anumite chestii.
p.s. Oamenii care n-au sarit de fund in sus atunci cand am publicat scrisoarea domnului XXX, care a fost tot unsolicited mail, dar sar in sus acum ii creeaza lui Gramo impresia de oportunism.
p.s. funny cum au sarit imediat unii cu “vai, bietul profesor, cum v-ati permis sa-i faceti publica scrisorica?” (o fi vb de solidaritatea masculina a tagmei hartuitorilor?) si nimeni n-a sarit cu “vai, biata studenta, de ce trebuia sa primeasca o astfel de scrisoare?”
eu o sustin pe gramo-sis. si pe voi. am avut si io experiente de genu’ asta. 😀 ppl should learn how to behave in unele situatii. ;;)
Se vede clar de ce nu poate fi c?utat? o evolu?ie romantic? a rela?iei student-profesor. Nu se pleac? de pe pozi?ii de egalitate. Acum fata se teme s? nu fie victima unei r?zbun?ri în sesiune iar profesorul, dac? a ie?it din perioada de rut ?i a început s? gândeasc?, se teme c?-?i pierde slujba. Nu mai bine se împerecheaz? studen?ii cu studen?ii ?i profii cu profii?
Gramo sis gace ravagii
mie nu mi se pare chiar hartuiala, e doar un mail, pot sa-i spun si eu lui Gramo-sis ca-mi place de ea, pana la hartuiala mai e ceva, daca incepe sa se manifeste si altfel decat prin mailuri (care nu mi se par pana acum aiurea) vorbim cu “bibliotecarii” sa aiba grija sa nu mai poata scrie cu manutele lui libidinoase
o amica de-a mea a patimit mult mai multe cu un prof de sport, i-am zis surorii mele ca in caz de ceva sa vina la mine intai, nu la parinti… si intr-o zi a venit la mine ca n-o lasa un ciudat in pace, tot mail-uri si telefoane, am vorbit cu tipul sa ne intalnim sa vorbim, a acceptat si cand am ajuns acolo a trebuit sa astept aiurea.
dupa cateva zile ma suna ciudatul, hai sa ne intalnim, stiam ca o sa ma astepte cu ceva amici, asa ca mi-am sunat si eu un prieten (ca publicul nu prea a stiut sa ma ajute) si am decis sa mergem sa-l facem fifti-fifti…
prietenul meu avea un mercedes negru, a venit cu fratele lui si cu un alt prieten de-al nostru si i-am gasit pe baieti, si i-am explicat ca daca ii mai zice ceva il omor, daca se mai uita la ea il omor, daca pateste ceva de la altcineva …guess what…il omor, cred ca prin fata ochilor nu-i trecea decat o viziune macabra in care el calatorea spre padure in portbagajul mertanului, a mai vrut sa dea si noroc cu mine, i-am zis sa-si ia mana pana nu i-o rup si-l bat cu ea peste gura
cat despre faptul ca ati publicat scrisoarea…rahat, e a ei, nu mai e a lui , presupun ca ea v-a dat acordul
ar trebui sa-i spuneti sa incerce sa slefuiasca alte diamante daca nu vrea sa fie si el “slefuit” putin, oricum consider ca intai trebuie sa-i spuna ea back off si apoi daca nu intelege …vedem >:D
Prima oar? mi-a pl?cut scrisoarea, pare scris? sincer, dar asta numai de departe…m-am gîndit cum m-a? sim?i dac? a? primi o astfel de scrisoare. Cu siguran?? nu mi-ar pl?cea, ar aduce numai confuzie, jen? ?i neputin??;ce atitudine ar trebui s? aib? Gramo-sis dup? o a?a scrisoare?
Am încercat s? v?d lucrurile ?i din perspectiva profului: Eu una nu a? fi scris/exprimat sentimente, oricît de puternice ar fi fost. Fiindc? m-a? gîndi la ce m? raportez fiind profesor, sunt acolo teoretic s? înv?? pe al?ii, nu s?-mi folosesc influen?a, chiar dac? nu voit, în chestiuni sentimentale. Dar poate e naiv s? cred a?a.
Gramo, din pacate acum ai cam dat-o in bara, iti spun cu regret…
eu am ramas putin paralizata: si scrisorica asta e scrisa de un profesor la o facultate??? de catre cineva care a trecut prin 4 sau 5 ani de universitate? de catre cineva care acum preda??? uaaaau… e mai mult decit catastrofal… e hilar de catastrofal…
mihahela
ps: bun asa gramo!
Dupa cum au evoluat comentariile, problema pare sa aiba unele conexiuni cu “Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (26)” si ” E imoral sa-i bombardezi cu mailuri pe spammeri? “.
Mie mi-ar fi placut sa primesc o scrisoare de dragoste de la o profa care imi placea. Well, in cazul in care eu nu as fi avut nicio treaba cu ea, lucrurile s-ar fi complicat. E o regula nescrisa: relatia student-profesor sau elev-profesor e una oficiala si asa tb sa ramana.
E normal ca tipul sa-i trimita o scrisoare daca ea il evita si altfel nu ii poate spune ce simte pentru ea. Faptul ca e profesor e un detaliu daca te gandesti ca un tip o place pe o tipa si ea nu. Istorioare de genul acesta auzim sau ni se intampla in fiecare zi. Saracul tip s-a asumat pana si faptul ca o sa se faca misto de el.
Unde vad eu problema aici? In imaturitatea lui afectiva, in telenovelizarea si dramatizarea din partea lui a unei iubiri care nu are nici o finalitate. Daca stii ca nu te place si nu ai nici o sansa, de ce te mai chinui si te mai umilesti? Esti masochist?
Nu am nici o mila pentru oamenii care se victimizeaza singuri.
Alte intrebari: pana unde ne putem exterioriza trairile afective? Unde e limita dincolo de care daca trecem cadem in ridicol?
Pana acum m-am referit doar la problema relationala, pe care, de altfel, o gasesc ca fiind cea mai importanta. Restul sunt detalii.
e incredibil ce se intampla cu noi, gramo 😛
Trist… Trista toata chestia. Saraca Gramo-sister… Ma gandesc cum s-o fi simtit cand a citit asa ceva. A fost pusa intr-o situatie extrem de delicata. Nici nu stiu ce ar putea face, mai ales daca el continua sa ii fie profesor. Iar el… Macar a fost cat de cat civilizat, chiar daca e o situatie cam nedeontologica. Altii merg mult mai departe, sper sa nu fie cazul. Oricum, nu cred ca e o “ticalosie” ca l-ati publicat, pentru ca in momentul cand cineva scrie ceva, trimite ceva etc, trebuie sa isi asume 1. responsabilitatea a ceea ce a scris 2. posibilitatea ca destinatarul sa faca public continutul. Numele nu i-a fost facut public, deci nu vad unde e problema.
@stefantalpalaru: ba da; e intr-adevar foarte greu sa ajungi sa ai o relatie ok, de la egal la egal, daca incepi de pe pozitia prof-student;
si chiar daca ai depasit relatia prof-student, fiindca unii profi si studenti se imprietenesc, tot e complicat, atata timp cat uneori mai trebuie sa joci rolul prof-student (“mi-a dat 10 fiindca meritam sau fiindca ma iubeste? s-a pregatit asa de bine fiindca il/o intereseaza, sau fiindca ma iubeste? etc.”)
ar mai merge doar daca e vb de oameni care joaca uneori rolurile prof-student dar nu s-au cunoscut din postura asta si nu au treaba unul cu altul in felul asta (cum sunt, de pilda Gramo-boy si Ionuca – fara aluzii);
dar si atunci, daca diferenta de varsta e mai mare, apar probleme legate de asta; poti fi sigur(a) ca o persoana trecuta de 30 de ani te place chiar pentru cum esti tu si nu pentru faptul ca ai, pur si simplu, 18-19 ani? (vezi Socrate: pentru un “batran” toti tinerii sunt frumosi)
@mielu: e drept, Gramo-sis nu s-a simtit inca hartuita (desi o astfel de faza ar intra probabil, in America, la hartuire sexuala); dar e un salt urias de la relatia obisnuita intre un profesor si studentii lui la o astfel de scrisoare;
think: cea mai mare parte a lucrurile pe care au sa si le spuna, in mod obisnuit, profesorii si studentii, si le spun in public, de fata cu mai multa lume (la cursuri si seminarii), nu in privat;
chiar daca discuta un singur profesor cu un student (in timpul orelor de consultatii sau cu alta ocazie), tot e un context public; chiar si lucrarile scrise de studenti pentru profesori sunt publice (poate de aia isi si permit unii profi sa pescuiasca perle din ele si sa le publice);
in timp ce o scrisoare face parte dintr-o conversatie privata; dar de ce sa incepem o astfel de conversatie? daca sunt student, pot sa refuz, pur si simplu, sa ma angajez intr-o conversatie privata cu un prof;
un fel in care ii dau de inteles ca nu vreau discutii private cu el e chiar asta – aduc totul inapoi in spatiul public (cei care s-au lamentat ca publicarea scrisorii e o ticalosie nu s-au gandit, probabil, ca publicarea scrisorii ar putea fi exact reactia lui Gramo-sis)
noi nu vrem sa ne pripim cu judecatile morale; gestul cu scrisoarea poate ca nu reprezenta o actiune imorala; un lucru e totusi sigur, si anume ca e un gest deplasat.
Eu cred c? proful ?sta este tot atît de vinovat de vexarea surioarei voastre precum un schilod care te oripileaz? cu infirmitatea lui. E un fel de infirmitate sufleteasc?. V-a?i gîndit c? nu este el de vin? pentru faptul c? e infirm?
O s? spune?i: dar Gramo-sis ce vin? are? Nici una. Dar nu putem fi to?i frumo?i, inteligen?i ?i s?n?to?i. 5% dintre noi sunt rebuturi. Neajunsurile produc?iei de serie. Dac? persoana respectiv? nu începe s-o h?r?uiasc? efectiv pe Gramo-sis (pentru c? din scrisoare nu rezult? c? o h?r?uie?te), incidentul ar trebui considerat încheiat.
@hiacint: de ce sa fie naiv? cred ca ai reusit sa te pui foarte bine in pielea personajelor (si in cea a studentei si in cea a profului care ar scrie, poate, o scrisoare, dar nu ar trimite-o);
@baumwolle: could u please expand on that a little bit?
@mihahela: well, am avut si noi senzatia asta (“dar omul asta reuseste cu greu sa lege cuvintele!”), dar am zis ca, in fine, o fi si emotia de vina etc.
@Andy: interesante conexiuni… 🙂
@dulceata: pai daca vezi ca te evita, de ce sa mai scrii o scrisoare? doar asa, ca sa insisti?
@lickido: hehe…
@Jalane: 10x; da, Gramo-sis s-a simtit cam ciudat; din fericire, in toamna probabil ca o sa se inscrie la alta facultate, asa ca nu mai conteaza;
Multumim si pentru comentariul legat de “publicare”. Ne-am gandit toti trei inainte.
Au contat in special lucrurile astea: nu se va sti despre cine e vorba (fiindca nu se stiu nici numele profului, nici facultatea); pe de alta parte, nu sunt dezvaluite detalii despre viata personala in scrisoare; in plus, nu e un text cu vreo valoare literara; in fine, “publicarea” pe un blog e diferita de publicarea in presa (chestiile puse aici nu pot fi preluate decat pe bloguri si pe site-uri personale din care nu se fac bani).
gramo eu am o treaba cu americanii care ducmulte la extreme nu mi-i aduce in discutie ca eu ii iau ca etalon de prosti, dar recunosc ca e un gest deplasat ceea ce a facut proful
pana la urma aceste lucruri se poat rezolva intr-un fel sau altul, nu cred ca gramos-sis trebuie sa-si faca griji inca si sper sa nici nu se ajunga acolo
oricum e bine sa i se dea peste nas din start, destul de dur sa nu inteleaga gresit ceva
tinem legatura 😀
Sa recunoastem ca efectul alaturarii titlului “O scrisoare de la un profesor pentru o studenta” si textul care urmeaza, este unul foarte puternic. Din cate vad, in general, a creat dezaprobare… Poate ar trebui sa ne puna cateva intrebari (sfaturi si propuneri de ajutor foarte concret s-au dat deja :). Scrisoarea in sine este o mina de “aur” psihologic. Sa ne intrebam ce e penibil, deplasat, ce se cade, ce este etic…Ce ar trebui sa aflam din perplexitatea noastra? Ca ne este, in general, usor sa ii judecam pe altii si sa ii punem la punct (vezi reactiile provocate), sa ne continuam viata cu aceleasi convingeri si sa expulzam brutal orice perturbare; ca o diploma de licenta nu te invata nici sa iti exprimi sentimentele in scris si nici sa iti controlezi gandurile, trairile sau visele din starea de veghe; ca varsta nu aduce si implinire (maturizarea) emotionala ca o dobanda la banca. Ca uneori suferinta si dragostea sunt emotii care ne coplesesc, ca entuziasmul face ravagii (pentru ca este atat de rar, mai ales in lumea academica).
Poate operatia ar decurge mai bine cu niste Nietzsche si Kierkegaard in dotare, sau macar Freud… merita incercat, zic eu.
Nu prea îmi place s? las commenturi dar acum m-am iritat la culme. Sincer o în?eleg perfect dac? este speriat? sau pur ?i simplu îi este sil? de acest personaj. Nu m? intereseaz? c? a?i publicat f?r? acordul lui dar mi se pare inadmisibil ca un profesor s? îi scrie a?a ceva unei studente (poate avea ea chiar ?i 40 de ani – deci nu mai este copil? ?i nu se sperie). Nu mi-ar placea [aici a editat un pic Gramo] acest profesor ?i nici nu cred c? a? mai vrea s? particip la curusurile lui. Ce dore?te de la ea? Doar nu i-a scris-o de dragul de a o scrie. Un personaj dubios!
“Nu ?tiu cum, sau de ce, dar a?a s-a întâmplat, sentimentele ca ?i gândurile sau visele sunt tr?iri pe care nu le putem controla”. Atat am de zis: PROST, GRESIT si..tipic.
M-a surprins “scrisoarea”; la fel de mult m-au surprins si comentariile.
O scrisoare destinata mie e a mea si pot face orice cu ea. Incusiv s-o public. Nu inteleg ce e rau sau “ticalos” in asta. Gramo-sis chiar vrea sa stie cum ar face altii in locul ei.
Impresia mea initiala a fost scrisa de un om sincer indragostit. Am citit comentariile si m-am indoit. Ce-ar putea Gromo-sis sa faca?
Am citit de mai multe ori scrisoarea…
Cred ca, daca vrea, Gramo-sis ar putea sa spuna “Thanks, but no thanks!” Expeditorul a lasat loc pentru asta.
Imi pastrez impresia initiala. Oare e ingragostit de cine trebuie?
Gramo-sis stie deja raspunsul. Trebuie doar sa-i dea un raspuns.
Eu am ramas masca dupa ce mi-a obosit degetul pe scroll citind comentariile… Aveti dreptate sa publicati scrisoarea… Dar chestii d-astea se intampla mereu, oameni sar pe geam (cu sau fara voia lor), unii se uita pe sub fusta profei (or more), eleve primesc bilete/scrisori/e-mail-uri… Exista chiar familii intemeiate asa (stiu eu una, si am mai auzit de inca vreo 2)
Daca in America se cheama hartuire sexuala nu inseamna ca spiritul balcanic se simte la fel de hartuit ca timoratii de peste ocean (in mare parte datorita faptului ca avem mai multi latino-loveri si mai putini obsedati de-a dreptul decat ei…)
PS: Is Gramo mad at me? He had no reaction to one of my posts (I may have been harsh, for which I apologize, but i did think he’d have one…)
Sigur ca pot.
Cu riscul de a primi aceleasi raspunsuri fade ca cei de dinaintea mea, repet si eu: mi se pare un lucru total lipsit de onoare sa publici corespondenta. Aceasta este prin definitie si trebuie sa ramana privata, indiferent de continutul sau. Mai ales ca tot post-ul asta miroase a bataie de joc si goana dupa trafic.
Am intalnit in comentarii cuvantul “hartuire”. Sincer sa fiu, nu vad nimic in scrisoare care sa bata intr-acolo, mi se pare scrisa foarte natural si simplu. Nu vad de ce autorul scrisorii ar trebui sa-si demonstreze “maturitatea” printr-o scrisoare, mai ales ca a fost de buna credinta si a sperat ca destinatarul nu o va afisa in public, cu scopul clar de a smulge niste zambete.
Cu tot respectul, asta e parerea mea.
@mielu: Nu, nici noi (Gramo) nu credem ca tre’ sa-si faca griji, iar ea (surioara noastra) probabil ca nu isi face. Ne-am gandit (impreuna) ca daca o sa aducem in semi-public aceasta poveste, ar fi bine – si pentru studenti, si pentru profii mai tineri.
@Monica: da, asta e de multe ori si atitudinea lui Gramo – hai sa discutam! hai sa nu lasam sa treaca pe langa noi tot felul de chestii si sa ne facem ca ploua sau ca nu s-a intamplat nimic; si,… da, bineinteles ca e mai usor sa trimiti scrisori prin e-mail decat sa vorbesti deschis, pe viu 🙂
@Quinzelle: Aici avem niste nedumeriri in comun. Daca scrii, de pilda: “curând ?i tu ?i colegii a?i sesizat pasiunea mea”
@tudor: pai, intr-un sens, postul asta este raspunsul lui Gramo-sis: “mersi, dar nu cred ca avem despre ce sa discutam in particular / privat / etc. de aia iti si raspund in public; ar trebui sa ai mai multa grija cu scrisorile de dragoste pe care le trimiti studentelor; in ce ma priveste, nu tin minte sa-ti fi dat vreodata de inteles pe viu ca te plac, desi tu incepusesi sa trimiti mesaje de felul asta (sub ochii tuturor) in directia mea;
daca ai fi vrut cu adevarat sa afli mai multe despre mine ai fi aflat ca am un prieten si ca sunt foarte fericita impreuna cu cu el; te rog sa nu-mi mai scrii si sa ai mai multa grija pe viitor cu studentele; e spre binele tau!”
@NetBoy: Gramo nu prea are cum sa se supere pe tine vreodata. Am citit postul cu pricina, dar nu am vazut o legatura prea mare intre el si ceea ce a scris Gramo. Si n-am avut nici o replica. 🙂
@baumwolle: ok, citit: “mi se pare un lucru total lipsit de onoare sa publici corespondenta. Aceasta este prin definitie si trebuie sa ramana privata, indiferent de continutul sau. Mai ales ca tot post-ul asta miroase a bataie de joc si goana dupa trafic.”
Pentru partea cu bataia de joc si goana dupa trafic nu ai oferit nici un fel de argumente, asa ca nu ne bagam. Poate ar trebui sa te intrebi tu de ce te-ai repezit sa spui asa ceva fara sa ne cunosti. Dar chiar nu vrem sa ne bagam.
Pentru cealalta parte,… well, Gramo a dat mai multe raspunsuri la o acuzatie similara. Raspunsuri serioase, pe care tu pari sa le ignori. Acuzatia a fost formulata, noi am raspuns la ea cu mai multe argumente, iar tu nu aduci nimic in plus in discutie. Doar spui: “sunt si eu de acord cu aia care te acuza, bai Gramo!”
Doar ca acum nu e vorba de un sondaj de opinie. Asa cum s-a vazut de curand (cand am scris despre ad populum), Gramo nu e impresionat de chestii de genul “majoritatea oamenilor cred asa”. Pentru decizia de a face “public” (pe blog) mesajul respectiv am oferit mai multe justificari, iar tu le-ai ignorat pe toate.
So,… nu-ti purtam deloc pica, dar nu vedem ce am mai putea sa-ti raspundem in contextul asta. Daca e vorba de o discutie civilizata si rationala, mingea e in terenul tau, nu al nostru, asa ca nu mai avem nimic de spus deocamdata.
In ceea ce priveste raspunsurile serioase date celorlati “acuzatori” de dinaintea mea, cred ca este suficient raspunsul acordat lui Geo Atreides, caruia, practic, i-ati dat un ultimatum.
Gramo said: “daca nu esti incantat sa-ti citeasca altcineva un text, nu-l trimiti unor persoane care nu ti l-au solicitat si cu care nu ai relatia potrivita pentru a le trimite texte din senin; iar daca totusi o faci, iti asumi anumite chestii.”. Ei bine, eu cred ca asta e doar o scuza din burta, caci un substrat solid e clar ca nu are. Omul a facut apel la bun simt, si, asa cum am spus in postul anterior, mi se pare o lipsa de onoare sa publici scrisoarea cuiva, cu atat mai mult ca, in cazul de fata, nu este vorba de o scrisoare oarecare, ci este vorba de sentimentele cuiva.
Bataia de joc de care vorbeam mai devreme reiese din cuvintele “[…]n-a scris-o Gramo (Gramo nu scrie in halul asta)[…]”. Practic, Gramo instiga la luarea in deradere a profesorului respectiv inca din primul post.
In sfarsit, trecand peste asta, ce-i asa rau in scrisoarea asta? Sunt convins ca Gramo-sis este majora si vaccinata, oare le este interzis barbatilor sa aiba sentimente pentru ea si, eventual, sa si le exprime?
Ah, si, scuzati-ma ca fac un dublu-comment (va rog pe aceasta cale sa-l uniti pe acesta cu anteriorul), insa am uitat ceva. 🙂
Legat de goana dupa trafic, ce alt motiv ati fi avut sa faceti tot “circul” asta? Sa adunati sprijin moral pentru Gramo-sis?
@baumwolle: tu ai surori sau prietena?
sunt curios cum ti-ar conveni tie o treaba de genul asta, sunt curios cat de mult i-au lua apararea unui tip care face asta persoanelor susmentionate?
cat despre goana dupa trafic, cred ca nu citesti prea des pe-aici, goana dupa trafic se face cu stiri gen libertatea, adica ce baga zoso, despre etica nicomahica si alte lucuri de genul ala cand scrie cineva nu asteapta sa vine multi insi sa citeasca, deci mai gandeste inainte sa scrii
si inca ceva, ce-i rau in a aduna sprijin moral pentru cineva?
nu cumva esti profesor la o scoala de fete?
Mielu, eu nu m-am referit la intregul Gramo’s World, ci strict la acest post. Sunt de acord cu tine la faza asta, desi Libertatea nu vad decat in RATB, iar pe Zoso nu-l citesc.
Revenind, eu am judecat strict dupa ce informatii mi s-au pus la dispozitie, si anume scrisoarea de fata. Nu stiu ce altceva s-a mai intamplat intre profesor si Gramo-sis. Repet, scrisoarea nu mi se pare ofensatoare in nici un fel.
In final, am rugamintea de a-mi explica ce inseamna “nicomahic”; spre rusinea mea, nu stiu, si, spre rusinea sa, nici DEX-ul n-a auzit de acest cuvant.
@baumwolle: Teoria morala a filosofului antic grec Aristotel e cuprinsa in cele trei Etici: ” Etica nicomahica ” ( 10 carti ), ” Etica lui Eudemos ” ( 7 carti ) si ” Etica Mare “sau ” Magna Moralia ” ( 2 carti ). Dintre aceste scrieri, ” Etica nicomahica ” apartine, dupa cercetarile realizate, exclusiv lui Aristotel. Aceasta isi are numele de la Nicomahos, fiul lui Aristotel, care a editat-o reunind diferitele cercetari etice intr-o unitate si impartind scrierea in carti de marimi aproximativ egale. Iata motivul pentru care aceasta lucrare de etica a capatat treptat titlul de ” nicomahica “.
Acum inteleg, Andy, iti multumesc ca aduci lumina ignorantilor. 🙂
@baumwolle: ceea ce spui tu revine la “eu cred ca e o lipsa de onoare sa publici scrisoarea, deci asa e; iar argumentele date de voi nu au o baza solida, fiindca eu cred ca e evident ca nu au o baza solida”
si la: “eu nu am vazut pentru ce motiv ati pus postul asta, deci e evident ca l-ati pus pentru a alerga dupa trafic”
si la: “un comentariu stilistic vis-a-vis de un text reprezinta o instigare la luarea in deradere a autorului textului”
Again, Gramo nu crede ca e nevoie sa raspunda la lucrurile astea. Speram sa intelegi, fara suparare, de ce.
Mi se pare mie sau te-ai atacat un pic ca urmare a acuzatiilor mele? Da, se rezuma la “eu cred ca…”. Te invit sa-mi arati de ce ceea ce cred eu este eronat. Spune-mi tu, ce pot eu sa cred acum, cand, dupa ce am aruncat ceva, tu il abandonezi acolo si imi raspunzi “Gramo nu crede ca e nevoie sa raspunda la lucrurile astea.”. Sunt indreptatit sa cred ca refuzi o confruntare?
@baumwolle: noi n-am facut presupuneri despre tine si motivele pentru care ai scris ceea ce ai scris; te-am ruga sa nu te grabesti nici tu cu presupuneri de felul “te-ai atacat un pic ca urmare a acuzatiilor mele?”
in ce priveste confruntarea, ea nu poate fi decat o confruntare a unor idei si nu a unor persoane; noi ne-am justificat decizia de a face public textul de mai sus pe larg, oferind mai multe argumente;
am scris, dupa parerea noastra, destul de clar si de inteligibil si nu ar avea sens sa mai scriem inca odata aceleasi lucruri;
“critica” ta nu se sprijina pe argumente si contine cateva erori de gandire serioase pe care le poate sesiza orice persoana care a urmarit posturile lui Gramo despre gandire critica, discutii cu argumente, sofisme s.a. sau alte prezentari introductive de acelasi fel;
din punctul nostru de vedere, mingea este in terenul tau iar Gramo nu mai are ce spune;
uite, totusi, un exemplu:
“Ai scris postul X pentru trafic.”
Pe ce se bazeaza afirmatia asta?
“Pe faptul ca eu nu vad in ce scop l-ai scris.”
Cineva ar putea sa scrie un post fara sa urmareasca vreun scop precis. Din asta tot nu ar reiesi neaparat ca il scrie pentru trafic.
Nu e ca si cand toate scopurile stau pe o lista si tot pe lista asta e si “pentru trafic” si daca le-am taiat pe toate celelalte ramane “pentru trafic”. Daca pe lista cuiva nu se gaseste scopul asta, degeaba le tai pe toate celelalte.
Ar trebui sa arati mai intai ca “pentru trafic” sa gaseste pe lista scopurilor in care scrie cineva posturi. Si apoi sa arati ca ai taiat de pe lista toate celelalte scopuri in care ar fi putut scrie cineva postul.
Adica, chiar daca s-ar chinui cineva sa scoata un argument din ceea ce ai spus tu, ar fi foarte greu sa construiesti argumentul ala.
In plus, e usor sa vezi mai multe scopuri pe baza afirmatiilor care au fost facute inainte sa spui tu ca “nu vezi in ce scop a scris Gramo postul” (e vb. de o reactie publica a lui Gramo-sis la scrisoarea primita, de un raspuns, de o chestie de genul “uite ce mi s-a intamplat” – bloggerii scriu de multe ori astfel de posturi, e vorba de a prezenta un caz pe baza caruia sa poti avea o discutie despre relatiile dintre profesori si studenti s.a.)
Pe scurt, in alte medii, cineva care incearca sa poarte o discutie in termenii astia se descalifica automat din postura de interlocutor rational.
Aici suntem pe net, ok, dar nu-i poti pretinde cuiva sa faca foarte multe eforturi de lamurire si sa isi consume timpul atunci cand i se pare ca si-a sustinut clar un punct de vedere si a primit un raspuns complet nesatisfacator.
Gramo, observ cu regret ca esti pus pe aceeasi argumementare agresiva, gata din start sa respinga orice parere diferita fata de a ta. Imi pare rau, insa eu nu ma simt in stare sa continui asa. Am facut apel la onoare si la bun simt, virtuti pe care, se pare, nu le ai.
“Cineva” spunea, nu demult, “Cititorul sau ideal e[…]cu bun simt si fara ifose de intelectual.[…]”, ori prin ” “critica” ta nu se sprijina pe argumente si contine cateva erori de gandire serioase pe care le poate sesiza orice persoana care a urmarit posturile lui Gramo despre gandire critica, discutii cu argumente, sofisme s.a. sau alte prezentari introductive de acelasi fel;”, Gramo, tocmai tu dai dovada de exact acele ifose! Te rog frumos sa ma scuzi ca nu am pregatirea academica necesara purtarii unui discurs argumentativ fara cusur.
Cu speranta de a te vedea un pic mai aproape de pamant,
Ionut
Freaky. Sunt doua aspecte pe care vreau sa le comentez:
Aspectul deontologic – nu mi se mai pare atat de important la nivel de facultate… noi aveam un asistent tanar si dragut cu care ieseam la bere, si nu cred ca m-as fi gandit de doua ori ce sa fac daca ar fi facut vreo propunere… dar, la naiba, avea prietena 🙂 In facultate, un profesor preda la o grupa maxim un semestru in majoritatea cazurilor, timp numai bun sa se infiripe ceva; dupa sesiune, you’re free to go. Dar e nevoie de reciprocitate… ceea ce nu este cazul aici.
Aspectul scrisorii in sine – eu as fugi rupand pamantul de orice baiat/barbat care ar alege o asemenea cale de a isi exprima sentimentele. Mi se pare nesanatos si semnul unor mari carente sociale. Prefer un om care are curajul sa iti spuna in public, ochi in ochi: “Imi place de tine, vrei sa mergem la un suc?”
In rest, imi cam regasesc ideile in ceea ce s-a scris deja. Oricum, Gramo-sis are mult bun simt; putea sa tapeteze peretii facultatii cu scrisorica asta.
Hmmm, incepe sa devina o chestie de genul: care are dreptate pana la urma, DAR, in cazul asta, sincer, tind sa`i dau dreptate lui baumwolle, pentru ca daca e asa cum scrie acolo, in coloana din dreapta ca gramo are principii, scrisoarea nu ar fi trebuit facuta publica. Nu ma intelegeti gresit, nu spun ca e oK, doar ca nu sunt de acord cu publicarea ei chiar daca nu apare numele prifesorului in cauza sau al facultatii sau alte date care sa conduca spre el. Asa ceva nu se face, parerea mea. Tine de intimitatea lui. Nu-l scuz. Nici lui nu i-a fost usor sa o scrie, nici lui gramo-sis sa o primeasca, dar totusi.. rufele se spala in familie. In schimb puteati oarecum reformula sau chiar face un post pe tema asta…care ar fi fost la fel de interesant..
sa sune ceva de genul:
“Uitati la ce ne-am gandit.. sa spunem ca proful X a trimis o scrisoare de genul asta… unei studente.. ” Ce parere aveti de atitudinea lui?
Pentru ca ma gandesc.. desi sunt mult mai “radicala” (scuze, sunt obosita, nu gasesc o alta formulare mai la indemana) decat voi, tot n`as fi publicat scrisoarea.
p.s.: nici el poate n-a reactionat bine, dar nici voi publicand-o.
Respect, respect, respect 😉
si daca dragoastea e atat de mare, omul acela nu putea sa astepte inca 2 ani, sa nu mai existe raportul prof- studenta in calea iubirii atat de arzatoare?
@Vio, sa stii ca virgulele sunt puse la locul lor
@siemprecontra: sorry, am cam obosit cu discutia asta; am aflat ce crezi, n-am inteles pe ce te bazezi (in toata povestea asta asta unei singure persoane i-a fost incalcata intimitatea si a reactionat incercand sa si-o protejeze);
poate ar fi mai simplu daca ai citi cu atentie toate lucrurile care s-au scris deja.
p.s. (pentru siemprecontra) actiunea noastra nu a avut nici un fel de consecinte proaste nici pentru viata, nici pentru cariera profesorului respectiv, nici pentru nimic altceva; suntem siguri de lucrul asta si avem constiinta impacata;
in cel mai rau caz, daca domnul respectiv o sa citeasca postul nostru ar putea sa aiba un mic disconfort psihologic; e preferabil un mic disconfort psihologic altor urmari mai grave;
comentariul tau, in schimb, il percepem ca pe o acuzatie nedreapta si nejustificata si ne-a produs amandorura, in mod complet gratuit, un disconfort psihologic destul de mare (suficient de mare incat sa ne gandim daca mai are rost sa mai scriem pe blogul asta, in conditiile in care oamenii pe care ii credeam ok vin sa ne improaste cu acuzatii in modul cel mai aberant cu putinta)
Nu va contest in nici un fel integritatea morala judecand dupa celelalte posturi si in nici un caz nu am vrut sa va simtiti ofensati de atitudinea mea. Si da, am citit si celelate commenturi, si m-am pus si in situatia lui gramo sis… asa cum am spus, nu am zis ca e usor, dar totusi, nu consider ca e ok sa publici asta. Nu`i incurajez comportamentul profului, nicidecum, asta vreau sa se inteleaga. Atat, in legatura cu scrisoarea.. daca el n-a avut moralitatea si puterea de a tine pentru el sentimentele si tot ceea ce se intampla in capul lui.. e greseala lui, dar nu trebuie sa-i platiti cu aceeasi moneda publicand un text personal. Chiar m-ar fi interesat o discutie pe tema asta, dar nu in acest context, cand se arata cu degetul. Si poate ca da, sunt mai multi cei care spun ca ati procedat bine, e treaba lor, asa ar fi facut si ei probabil. Eu si inca vreo 2 persoane n-am fi facut asta, si comentariile afisate pana acum nu ma fac sa ma razgandesc. Nu e nevoie de alte argumente, am inteles ceea ce spune fiecare desi majoritatea se refera la gravitatea faptului de a trimite scisoarea in sine, si nu la publicarea ei pe blog.
p.s. Daca cei care au o parere diferita fata de a voastra sunt oameni ok, pe care ii apreciati, va veti gandi si cum e sa fii in pozitia noastra, pozitia cititorului care se vrea a fi obiectiv fata de evenimente.
@siemprecontra:recunsc, eu nu sunt obiectiv. In general sunt flegmatic, dar unele chestii, foarte putine de altfel, ma fac sa ma sufoc de indignare morala. Atunci devin moralist pe linia vechiului testament, ceea ce nu e bine deloc. (in cazul de fata nu m-a sufocat rau de tot indignarea; la mine pe blog am un caz care, in schimb, m-a facut sa-mi ies din minti)
@gramos: singura chestie care v-a fost imputata este publicarea scrisorii. Unii dintre noi (sau poate doar eu) cred ca intr-o corespondenta amandoi corespondetii au drepturi egale asupra scrisorilor si ca cel ce primeste scrisorile nu dispune de ele absolut; in actul de a trimite o scrisoare cuiva, credem noi, e implicit increderea in discretia celui care o va primi.
In cazul de fata se putea evita publicarea scrisorii; o alternativa ar fi fost un articol cam pe linia asta:
“Draga domnule profesor, Gramo-sis nu vrea sa-i trimiti scrisori si va roaga pe aceasta cale sa nu o mai faceti; daca totusi continuati, urmatorul pas va fi sa le publice aici pe blog. Daca nici atunci nu va opriti, va sugeram sa va cautati un avocat bun.
Cu respect, Gramo-family”
Eventual ii puteati trimite si un link, prin mail, spre acest articol.
G.
@siemprecontra: sorry, dar discutiile civilizate, asa cum am invatat noi, nu se poarta asa; cel care vine si te acuza de ceva nu spune “te acuz fiindca eu si inca doi prieteni nu am face ca tine”;
spune “uite unde cred ca ai gresit si uite de ce cred ca ai gresit”; si nu, un sondaj de opinie nu justifica o acuzatie (am mai spus asta odata aici, dar se pare ca Gramo si-a batut gura de pomana);
noi nu ne repezim sa ii acuzam pe oameni fara sa ne gandim bine inainte, fiindca formularea acuzatiilor, mai ales a celor care privesc morala, ni se pare o chestiune extrem de serioasa;
credeam ca majoritatea oamenilor sunt asa; acum am descoperit ca ne-am inselat si ca trebuie sa ne gandim cum se ne protejam de oamenii care se reped sa arunce cu pietre fara nici un fel de remuscari.
@Geo Atreides: scuze, dar nu putem intelege cum de mai discuti cu niste oameni pe care ii consideri niste ticalosi; noi, daca ajungem la concluzia ca o persoana nu este ok, nu mai dorim sa avem de a face cu persoana respectiva.
Simpatic, toate afirmatiile “moralizatoare” pleaca de la idei de genul “corespondenta e sfanta”, “dreptul la intimitate trebuie respectat” etc. Oameni buni, sunt niste afirmatii foarte placute ochiului unora, insa isi au locul aici? Fiind vorba de o scrisoare trimisa unilateral de A catre B, se poate vorbi de corespondenta? Unde este “schimbul de scrisori” aici? Se poate vorbi de “amandoi corespondentii” cand o persoana primeste o scrisoare nesolicitata de la o persoana? Fiind vorba de un gest unilateral al lui A, neconsimtit de B, se poate vorbi de vreo obligatie a lui B fata de A? Ce inseamna intimitate? Daca A decide sa dea lui B un obiect, mai poate avea vreo pretentie in ceea ce priveste destinul obiectului cu pricina? Fie el trandafir, inel sau scrisoare? Daca A nu are o relatie intima sau de incredere cu B, este justificat sa pretinda discretie din partea lui B atunci cand ii trimite o scrisoare? Prima scrisoare?
In cazul acesta nici macar nu exista o relatie de incredere, nu exista o relatie sub alta forma decat profesor-student. De unde atatea pretentii fata de student in cazul in care contactul este unilateral, mai ales fara sa fi dat in prealabil de inteles ca ar fi dorit asta?
Daca G este la B acasa si arunca un ochi prin scrisorile lui A catre B fara acordul lui B se poate discuta despre violarea intimitatii, dar aici nu e cazul. Gestul de a publica continutul a plecat de la B insasi. In cazul acesta se poate discuta despre violarea dreptului la initmitate? B a decis ce sa faca in privinta unui obiect ce i-a fost trimis in mod nesolicitat.
“Ursulet de catifea / Ce se da nu se mai ia!”
Ce inseamna drept asupra unei scrisori? Voi ati dat biletele fetelor in generala avand incredere ca nu le vor arata colegelor, mamelor etc? Una e sa ai incredere in discretia cuiva si alta e sa pretinzi discretia cuiva. E dreptul tau sa ai incredere intr-un necunoscut, dar cu ce drept pretinzi incredere de la un necunoscut? E dreptul tau sa dai unui necunoscut un mesaj, o floare, un inel, un bilet la concert, dar cu ce drept ii pretinzi sa ti le returneze sau sa le foloseasca doar in modul in care ti-ai dori tu? La fel, e dreptul tau sa trimiti o scrisoare unei persoane cu care nu ai decat o relatie profesionala si care nu manifesta nici un interes fata de tine, dar cu ce drept ii pretinzi sa reactioneze doar intr-un mod anume?
Eu consider ca in momentul in care A ii da lui B un obiect, obiectul ii apartine lui B. A pierde dreptul asupra lui. Daca faci cuiva un cadou nu mai ai dreptul asupra obiectului cu pricina. Desi unora li se pare normal sa isi ia inapoi cadourile facute fostului partener, mie nu. Nu este vorba de un schimb de scrisori, (corespondenta de care se face caz), A nu poate pretinde de la B absolut nimic. Mai consider ca din momentul in care A a apasat butonul de “send” a unui mesaj catre o persoana cu care nu avea stabilita o relatie de intimitate sau incredere, nu numai ca a pierdut dreptul asupra obiectul respectiv, ci si-a asumat si riscul oricarei posibile urmari. Cineva vorbea de incredere in discretia celui care primeste scrisorica de amor. De unde pana unde incredere in cineva necunoscut si obligatie la discretie fata de cineva care te contacteaza nesocilitat, mai ales punandu-te intr-o postura neplacuta? Daca eu primesc o scrisoare de la un necunoscut sunt obligat(a) sa ii respect intimitatea? Daca vorbim de libertatea celui care trimite scrisoarea nesolicitata, unde e libertatea celui care primeste scrisoarea nesocilitata?
Ca sa ramanem in spiritul “legal”, actiunea de a publica textul nu a adus nici un prejudiciu de imagine persoanei respective. Numele sau orice detaliu care ar face posbibila identificarea sa nu sunt incluse. Nu sunt facute afirmatii defaimatoare sau de orice natura care i-ar putea provoca altceva decat un “discomfort psihologic” si o apropiere de o realitate in care oamenii au drepturi, dar si responsabilitati.
Obiectivi? Sunteti siguri(e) ca sunteti obiectivi?
Lucrurile nu sunt atat de simple, gramo. Exista grade si grade de ticalosie, exista circumstante, exista necunoscutul pe care il numim ghinion.
Just because one (or three) person screwed up once doesn’t curse them forever (except in some cases).
G.
Ce ma mira de la niste oameni ai cuvintului – ce m-a mirat, dupa ce am citit comentariile (desi unele e posibil sa-mi fi scapat), este ca nu a sesizat mai nimeni aspectul… hmmm, semantic al scrisorii. Semiotic, sa-i zicem.
Daca analizam scrisoarea, o sa constatam (departe de spiritul unei analize freudiene, incarcate de interpretari mai mult sau mai putin discutabile) – ziceam, raportindu-ne doar la cuvintele autorului – ca:
Avem un autor care scrie o scrisoare de dragoste si disculpare destul de mult in termenii: eu sint asa, eu NU sint asta, nu fac asta (desi o fac).
Here a short list:
Nu mi-e rusine de sentimentale mele
Nu accept mila ?i compasiunea nim?nui
nu sunt un om meschin
Tot ce am realizat am cl?dit cu propriile mele mâini
?i-am purtat cele mai alese ?i sincere aprecieri
au trecut pe lâng? mine
nu am nici un drept s?-?i cer asta
Am avut mult de suferit din partea altor oameni ca s? nu ?tiu ce înseamn?.
Respect deciziile tale
CE vad eu aici este un om incapabil sa se exprime pe sine altfel decit prin intermediul unor rudimente de sintagme des folosite de oamenii lipsiti de imaginatie lingvistica. Si asta n-ar fi foarte rau – exista oameni incapabili sa-si adune cuvintele, cum este acesta de fata, dar care totusi exceleaza in niste domenii. Am stat insa sa ma gindesc in ce domeniu ar excela profesorasul – si n-am gasit nimic plauzibil. Sper ca nu preda comunicarea sau ceva asemanator…
Ce e rau este acest tip de raportare, prin intermediul unor clisee. Tot ce am realizat am cladit prin propriiile mele miini????
Da’ cine esti, nene, Moromete la coada secerii? Un profesor traieste din vorbe. Banii ii vin din vorbit (si stiu bine ce spun, hehehehe….).
Stirile de la proteve, in special, l-au adus pe omul asta in situatia de a scrie o astfel de scrisoare – si de a o scrie cu aceasta abordare.
Altminteri, e o mare varza; profesorul amesteca parerile lui despre o viata corecta, cu aprecieri despre oameni ca tagma, dupa care a suferit… cu ceva aprecieri la adresa destinatarei (in loc sa-i fi scris ceva de genul: Cristina, tu esti ca un soare, cind apari la orele mele, ma inspiri, se lumineaza firmamentul cind te vad, adorm cu tine in gind, te iubesc de ma doare. bla bla bla, el s-a apucat sa se disculpe, sa se vinda prost, cu rahaturile astea care nu o pot face pe ea, cind citeste, decit sa intuiasca dezastrul care ar astepta-o daca raspunsul ar fi bun.
Daca ar avea o cit de mica literacy in chatting, ar sti cum sa invaluie prada – pentru ca, desi el zice ca nu asta vrea, de fapt, rostul unei scrisori este sa MARTURISEASCA. Si el asta face, incearca sa-i trezeasca simpatia via mercy.
“Si el asta face, incearca sa-i trezeasca simpatia via mercy.”
Proast? inspira?ie.
?ti?i ce zicea Freud? Zicea a?a: Dumnezeu este b?rbat pentru c? b?rbatul este Dumnezeu.
a mea sau a lui, proasta inspiratie?
ca inca nu-mi dau seama
mda, bine zice freud
A lui, bineîn?eles…
mi-a facut o deosebita placere sa citesc toate comenturile
unele m-au amuzat,unele au spus adevarul fara sa-l cunoasca( “precum un schilod care te oripileaz? cu infirmitatea lui. E un fel de infirmitate sufleteasc?”-proful e atat de singur incat ….dupa cum vedeti, recurge la umilinte de genul).,unii si-au dat cu parerea(nestiind exact ce se intampla sau s-a intamplat)
gramos au raspuns exact cum as fi facut-o si eu, totusi au uitat sa va spuna ceva celor atat de inversunati cum ca “lipsa de bla bla ca ati postat scrisoarea , ceva atat de intim…”numai balarii – va dau dreptate putina de tot pentru ca respect conceptiile fiecaruia,dar proful a spus ceva extrem de interesant care, inevitabil, mi-a dat atitudinea asta:”demult vroiam sa am oacazia sa-ti spun si eu ce cred.
asa ca aseara am scris cateva randuri
trebuia sa fac ceva, era prea mult si pentru pentru mine. In nebunia zilei, nu ma stiu exact ce am scris. Poate ai sa razi de moarte cu prietenii tai de mine, dar asta sunt eu.
Numai bine!”DECI EL SE ASTEPA LA ASA CEVA
zice “asa sunt eu” cum? va spun sinCER ca ma oripileaza acest prof,cum se uita la mine…o data eram cu niste colege si m-a luat de mana si ma tinea asa in nestire strans pana mi-am tras mana cu toata forta… slava cerului ca nu am mai facut nimic cu el si toate marturisirile le-a facut dupa ce am terminat cursurile.cateodata aveam impresia ca cere prezenta numai sa ma vada, toti colegii si-au dat seama si radeau de el.imi era mila, dar chiar e omul demn de asa ceva pentru ca … e MULT PREA SINGUR.
si poate va intrebati ce am facut eu:am facut exact ce v-a spus gramo fara sa stie poate( nu-mi amintesc daca le-am povestit):”singuratatea nu face bine nimanui.din contra.va sugerez sa o invingeti cu ajutorul cuiva.sunt milioane de femei frumoase,demne de aprecieri marete.eu sunt o pustoaica.nici 20 de ani nu am implinit.nu asta conteaza,ce conteaza e ca poate sufera cineva si nu trebuie.va doresc sa gasiti ceea ce cautati!cat de curand”
ar fi multe de spus dar ma opresc aici…am considerat ca ar trebui sa am si eu un cuvant de spus
nimeni nu m-a vorbit de rau si nici nu avea de ce….acum am aruncat pastila….sa vedem ce se intampla.cate mistere o sa gasiti in vorbele mele.va salut
In acest caz, dupa aceste randuri scrise de ” eu ” consider ca Gramo-sis a actionat cu prea multa delicatete pentru un asemenea individ… Nu se permite un astfel de comportament pentru nici un om, cu atat mai mult cu cat detine o functie publica in educatie. Si tind sa cred ca nu singuratatea este factorul determinant al sau, mai degraba tipul are si alte probleme… In locul tau as fi luat masuri inca de la acel gest deplasat al lui in fata colegelor tale.
ca multi dintre oameni eu nu suport sa fiu singura-deloc-si gandindu-ma la situatia lui nu am actionat altfel.nu sunt o persoana rea de aceea nu am putut face mai mult.eu oricum ii doresc numai bine.la fel si voua.putin mai mult lui.va salut
@baumwolle: “observ cu regret ca esti pus pe aceeasi argumementare agresiva, gata din start sa respinga orice parere diferita fata de a ta.”
Raspuns: observatia asta nu se bazeaza pe nimic.
“Am facut apel la onoare si la bun simt, virtuti pe care, se pare, nu le ai.”
Raspuns: asta e o jignire gratuita; daca te uiti cu atentie, Gramo nu a spus nimic despre cum esti si cum nu esti tu; ti-a aratat ca ai dat argumente foarte proaste, atata tot; tu, in schimb, te-ai repezit sa spui tot felul de lucruri urate despre Gramo. 🙁
“Gramo, tocmai tu dai dovada de exact acele ifose!” – N-a fost in intentia lui Gramo sa-si dea nici un fel de ifose. Daca asa arata lucrurile, ne cerem scuze.
In fine: Nu, nu asteptam “un discurs argumentativ fara cusur”, asa cum spui tu. Asteptam ca acuzatiile pe care ni le aduci sa se sprijine pe niste argumente; iar tu ai aruncat mai intai cu piatra, dupa care, cand ti s-au cerut lamuriri, ai mai aruncat cu niste pietre.
Speram sa nu te superi, dar Gramo nu mai are ce sa iti spuna; nu iti purtam pica, nu ne esti antipatic, atata timp cat nu ii jignesti pe alti comentatori care scriu aici poti lasa in continuare comentarii, dar nu credem ca mai are rost sa iti raspundem.
@eu – http://ro.wikipedia.org/wiki/Reguli_de_punctua?ie
Semnele de punctua?ie de sine st?t?toare (punctul, virgula, dou? puncte, punctul ?i virgula, semnul exclam?rii, semnul întreb?rii ?i punctele de suspensie) stau lipite de cuvântul anterior ?i separate cu un spa?iu de cuvântul urm?tor.
Semnele de punctua?ie care se folosesc în perechi (ghilimelele ?i parantezele) stau lipite de cuvintele pe care le includ ?i separate cu un spa?iu de cuvintele din exterior.
bravo, arian
multam de ajutor:)
punctuatia spune multe despre logica persoanei, dincolo de capacitatea ei de exprimare.
@anca
pardon, cel putin doua virgule sint eronate. scuzati off-topicul.