Am mai zis ceva la un moment dat despre necesitatile fiziologice si felul pervers in care aleg unii oameni sa si le satisfaca in public. Dar pe bune, se pare ca populatia romaniei mictioneaza si defeca in public indiferent de rasa, sex, varsta sau religie.
Iar spectacolul asta, cu mici exceptii (cum ar fi cazul unei pustoaice care isi facea ieri pe Victoriei lipsa mica intr-un rond de flori cu fustitza si chilotzeii in vine, pazita cu un ochi vigilent de un parinte/frate mai mare/lover/peste/we don’t really care), e de-a dreptul grotesc.
Ca sa nu mai spunem ca mirosul dejectiilor umane (si animale), combinat la 40 de grade cu putoarea gratarelor de prin curtile bordelurilor de pe Stefan Furtuna (ca de-un exemplu, asa), produce un rezultat de-a dreptul macabru (asta ca sa nu-i injuram pe niste oameni necunoscuti de stramosii lor morti s.a.).
So,… why is that? Fiindca traim intr-o tara de rahat, chiar trebuie sa transformam totul intr-o mare latrina?
Part two: cainii vagabonzi. Sa-i chilerim sau nu? Unii zic ca nu. Frate, daca il iubesti pe cainele ala, ii faci cusca, ii iei un lant si-l tii in beci, ca pe un copil mic. Sau il iei in casa si il pupi in bot. Si daca vrei, il pupi si sub coada, da’ sa nu ceri dreptul la casatorie! 🙂 Ai grija de el, cu alte cuvinte.
Noi avem pe strada vreo douaj’ de pisici si nici un caine, da’ aproape toata lumea are grija de pisicile alea. Unele stau noaptea prin casele oamenilor, sunt duse la medic, vaccinate etc., altele sunt pisici comunitare, dar si de ele avem grija.
Plus ca pisicile de pe strada noastra nu sar sa muste pe nimeni, sunt friendly chiar si cu copiii, nu urla noaptea etc. Si chiar si dintre ele, poate ar fi mai ok sa dispara unele. Sure, ideal ar fi sa le ia alti oameni acasa la ei, dar nu se poate.
To make a long story short: daca vrem sa traim civilizat, se pare ca tre’ sa scapam de niscai animalutze – caini vagabonzi scandalagii, sobolani, politicieni corupti (just kidding) s.a.m.d. It’s us or them. E foarte nashpa, dar uneori nu exista alta solutie.
Mai aveam si alte chestii, asa cum spusesem in titlu, dar s-au ascuns undeva printr-un cotlon. Voua cum vi se pare?
deci mitsele care nu urla noaptea sint educate?:D
ca a mea de apartament mai face scheme de-astea, am sa-i comunic mamei ca nu i-a acordat cei 7 ani de-acasa:)
“da’ sa nu ceri dreptul la casatorie! “
de ce??? pai nu discriminam in felul asta zoofilii ?? (glumeam 😛 )
Am si eu o intrebare. Cum poti posta clipuri embed de pe youtube, ca pe mine nu ma lasa programul de administrare ? In sensul ca codul html dispare dupa ce salvez ? Mersi.
“se pare ca tre’ sa scapam de niscai animalutze – caini vagabonzi scandalagii, sobolani, politicieni corupti (just kidding)” de ce just kiddin’? cu ei ar trebui inceput(parerea mea) desi eutanasierea e o chesie prea soft. De caini vagabondo-comunitari nu am auzit decat in Romania, asa ca ori ii pastram ca chestie traditionala ori scapam de ei ca sa fim ca restul. Iar cu mictionarii publici..t’anchéte pas! defapt in bucuresti situatia e mult mai roza decat prin alte capitale europene…in bucuresti mai gasesti din cand in cand cate o toaleta publica…
Din partea mea sa ii taie pe toti si sa ii bage la ruj.
ahahah, la ruj. Bun, bun.
pe de alta parte, in India, treaba cu facutul nevoilor pe strada e curenta. e un apanaj al saraciei.
poate mai multe bude publice ar solutiona problema..
imagineaza-ti cum e pe-aici in fiecare an pe la bîlciuri sau carnavaluri unde se consuma cantitati industriale de alcool si se mictioneaza inclusiv sub ochii tai pe sub mese, pe pereti de pasaje si mai stiu eu pe unde.
chiar am vazut un astfel de tip. statea in picioare la o masa (inalta, adica din-aia de stat in picioare), o mana sprijinita de masa cu o bere, vorbea nonsalant cu cineva, iar pe sub masa o alta mana desfacea ?li?ul si dirija ?u?uroiul :)))
Optzecea, p? aici – p? unde? Chiar’s curios unde s? pi?? lumea la mas?.
@cristianpavel78: uite aici; n-ai pentru ce 🙂
@octav & Rin Tin Tin: la ruj!?! suna un pic funny, da’ parca imi scapa ceva 🙂
@optzecea: ok, da’ aici parca ar fi balci in fiecare zi 🙂
@Paul the Boatman: pai,… daca nu ne lasa memoria, optzecea e de obicei prin Ghermania sheia cu tot felul de obiceiuri si carnati. 🙂
Ok, poate unii caini sunt prea agresivi; ok, poate unii sunt chiar bolnavi (si in cazul asta eutanasierea este singura solutie)-dar de aici pana la a-i “chileri” e cale lunga; solutia o cunoaste toata lumea- ar trebui ca din banii care ajung in diverse buzunare sa se angajeze mai multi oameni la salubrizare, sa se construiasca adaposturi pentru caini unde sa fie sterilizati si ingrijiti (sa poata omu’ sa isi aleaga un caine), sa se cumpere mai multe toalete publice (desi vad ca in privinta asta se fac progrese). Practica ne omoara- asta inseamna ca totul se rezuma la a scapa de politicienii corupti, nu? 😀
In rest, poate cei care vor sa schimbe ceva ar trebui sa inceapa sa o faca, unii s-ar putea sa ii urmeze; de exemplu, mi-era rusine (si mi-e si rusine sa recunosc) sa strang excrementelele catelelor mele in rarele ocazii cand le scoateam din curte, pana cand am vazut un nene facand asta; de atunci sunt mereu cu punguta dupa mine; in plus, asta imi da dreptul sa arat cu degetul pe cei care nu o fac.
Solutii exista…
@Paul the Boatman “p? aici” : probabil în Ia?i, de zilele sfintei Parascheva… 🙂
@eugen – Î?i dai seama c? am zis la misto 🙂
@gramos – P?i eu a?a ?tiam. Câinii intr? la ruj. Sau m? rog, gr?simea de câinte.
(“Paul the boatman” eram de fapt tot eu, dar din partea cealalt?)
astept si eu ziua cand bucurestenii vor aduna ceva-ul cainilor in pungulite si-l vor arunca frumos la gunoi. Pana atunci ma plimb pe Pitar Mos ocolind, ocolind, ocolind sau sarind peste.
Te crezi la Monaco? Franta? Punguli?e ?i mânu?i de plastic?
“Sta?i cuminte!”
@octav: omg, nu stiam! noroc ca n-am mai avut un ruj de ani de zile, acum as fi regurgitat cot la cot cu Gramo-kid 🙂
@elena surub: da, ar fi fain; noi ne stresam fiindca Gramo-cat iese singura pe afara si probabil ca isi face diverse nevoi fiziologice pe undeva prin vecini si noi nu suntem de fata sa strangem dupa ea;
am tot zis ca o sa iesim si o sa strangem neshte rahati de pisici de pe strada, in compensatie, dar inca n-am apucat 🙁
aici = germania
din cate stiu eu pisica ingroapa ce face; n-am auzit pe nimeni sa se planga ca a calacat intr-un ceva de pisica 😀
Multumesc mult.
Site-ul vostru e cool.
Pingback: Top Posts « WordPress.com
in privinta pungulitelor de plastic in care adunam dupa catzei… nu-si pune nimeni problema ca atata nylon si plastic are un efect mult mai “agresiv” asupra ambientului decat respectivele excremente care, fiind totusi de natura organica, au sansa de a se descompune mai rapid?!
departe de mine gandul ca nu e civilizat sa facem curatenie dupa animalele noastre de companie, dar atata timp cat in tarisoara noastra pitoreasca autoritatile locale nu fac nimic in directia educarii populatiei, iar cetatenii nu stiu, sau nu-si permit, sau nu gasec in comert pungi speciale, din hartie sau alte materiale bio-degradabile, acest gen de practici nu fac decat sa (ne) polueze suplimentar mai mult decat constientizam.
pana sa ajungem “apti” de a imita corect comportamentele sociale ale altor culturi (mai) evoluate, trebuie sa cautam cai alternative de a pastra curatenia din jurul nostru. din acest punct de vedere, un pas de pornire ar fi un supraveghea animalelor atunci cand isi fac nevoile, mai exact de a avea macar bunul simt de a le trage de lesa pana in afara trotuarelor (oriunde putem gasi spatii verzi mai putin circulate sau pe alocuri chiar spatii special amenajate).
cum insa este mult mai greu sa educi romanul decat cainele sau, tot ce am spus nu sunt decat vorbe in vant… si nu ne ramane decat sa ne antrenam vigilenta si sa ifm mereu atenti unde si in ce calcam. 🙂
@elena surub: aha! ei, tot tre’ sa mai strangem niste mizerii de pe strada, oricum, macar de prin jurul casei 🙂
@cristianpavel78: aaaaaa, n-ai pentru ce, ne bucuram ca-ti place, succes cu al tau!
@carlitos: Ooooooo, ce frumos ar fi ca oamenii sa adune rahatzeii cainilor in pungutze biodegradabile! o alta varianta ar fi sa foloseasca pe moment pungi de plastic, dar cand la arunca la gunoi sa faca un pic de sortare – continutul la materiale organice, pungile la plastic, pentru reciclare; desigur, in romania asa ceva n-o sa se intample prea curand 🙂
Carlitos, ai avut o idee buna cu pungile de hartie, la asta nu ma gandisem; numai sa gasesc de cumparat. Cat despre trasul cainelui de lesa… din experienta mea, daca vine… vine 😀
ce spunem noi aici e utopie… imaginati-va ca nu e bine nicicum, da fapt. 🙂 daca lasam pe jos, calca altii si ne ureaza de familie. daca punem in pungi, consumam si aruncam plastic la greu. daca punem in hartie, iar nu-i bine, ca nu reciclam… sortarea deseurilor (mai ales pe strada, la cosurile de gunoi) pare cu atat mai dificila cand ai de separat hartie, punga si rahat de caine… 🙂 poate doar pensionarii sa-si duca punguta acasa, sa arunce la gunoi sau la wc, apoi sa spele punga, in stilul lor caracteristic… 🙂
am o prietena care aduna in servetel si arunca la primul gunoi, tocmai ca sa nu faca abuz de pungi… dar e singura persoana pe care o stiu sa faca asa ceva.
ciprian siulea zice ca spaiul public din romania ghetoului, a anilor 90, e a copiilor strazii si a cainilor vagabonzi. pe scut, ca astea sunt doua metafore care exprima spatiul urban romanesc. ce inteleg eu, fara ca eseistul siulea sa o spuna explicit, ca pe undeva se stabileste o identitate intre cainii vagabonzi si aurolaci; ambele sunt entitati desocializate, traumatizate si asa mai departe (cainii vagabonzi sunt nevrotici la maximum, structurile lor comunitare nu ajung sa refaca structurile de haita ale lupilor, doar le aproximeaza si, cum zicea houellbecq, sufera ingrozitor din cauza lipsei omului; musca oameni tocmai dn cauza asta, ca devin anxiosi pornind de la un mediu pe care nu/l pot stapani, iar raspunsul la anxietate, se stie asta, e agresivitatea; la oameni e la fel). in fine, ce propunea ciprian siulea pentru cainii vagabonti era eutanasia sau castrarea. pentru aurolaci tratamentul era mai bland, socializarea cu forta. cand l/am auzit cu astea doua solutii, mi s au un pic fasciste (socializare cu forta… mmm… ca si cum ar trebui dresati) si i le/am refuzat. acum insa cred ca are dreptate. pe undeva, nu te nasti om, ci devii om; sa fii om inseamna sa te conformezi unor reguli de convietuire sociala; suntem animale sociale, se stie asta de la aristotel. orice copil devine om fiind dresat de parinti lui, impunandu/i/se, pana la o anumita varsta, niste reguli de relationare care tin de cultura parintilor lui. or, aurolacii nu sunt o cultura, fiindca copiii de capul lor nu pot face o cultura. oricat ar suna de trist, ei nu sunt inca oameni (la fel cum si copiii din imparatul mustelor recad intr un stadiu de cvasianimalitate). or, ca sa devina oameni, trebuie socializati cu forta. pentru ei nu exista alta optiune, drept la identitate culturala etc. cred ca orice umanist sau om de stanga trebuie sa fie de acord cu asta, ca aurolacii trebuie socializati cu forta.
fireste, am putea sa lasam aurolacii sa se plimbe goi pe strada, ca hippiotii – dar nu suntem nici in the 60’s, nici pe continentul bunului indian. dar m/am cam indepartat de subiect:). ideea e ca imi place radicalismul lui gramo legat de eutanasierea cainilor vagabonzi si de socializarea cu fortza; cu amendamentul ca nu toti concetatenii nostri trebuie socializati fortat si ajustati cultural – doar aurolacii. ceilati, de18+, fiind adulti, au dreptul la diferenta culturala, i.e. la ‘cocalaritate’ si la pisatul pe strazi. noi, ca urbani trebuie sa intelegem asta, sa intimdem o mana. chiar daca impartim acelasi teritoriu, trebuie sa invatam sa coabitam cumva (ca si de ex cu romii, pt care comunitatea europeana s/a gandit sa creeze conceptul de ateritorialitate).
eutanasiati cu totii. in iasi sunt caini fff multi si nimeni nu ia masuri.pe strazi se merge cu frica de a nu fi muscat de un caine sau o haita. de unde mai vin asa multi ? ca in fiecare saptamana tot apar cate 5 in cartier. offfffffffff cand o sa putem sa ne lasam copii sa se joace afara?
Pingback: De data asta nu punem poze :) at Gramo`s World
Asta’i capitala noastra ! Ne intoarcem in evul mediu incet incet..nu constientizam inca..dar acolo ajungem.