[prima parte e aici, iar a doua e aici]
A treia parte (si ultima): In care aflam cum se termina filmul
Grigore si Larsen nu s-au intalnit niciodata. Batrana doamna bolnava de guta in casa careia isi incepuse Larsen dimineata atat de prost sta la Paris, in timp ce stapana lui Grigore, suferinda si ea de aceeasi boala, locuieste intr-un mic orasel aflat intr-o oarecare provincie italiana.
“Ce provincie?”
Aosta
“Si orasul cum se cheama?”
Valpelline
“Si cum, amandoua doamnele au aceeasi carte in biblioteca?”
Da, fiindca sunt surori. Doamna din Franta, o autodidacta cu multa vointa, si-a cumparat toate volumele din enciclopedia aia. Unele dintre volume le-a luat in dublu exemplar, pentru a-i trimite si sorei sale niste carti care i-ar fi putut fi utile in cariera de profesoara de liceu.
Din cand in cand, pe langa carti, surorile isi trimiteau in dar si cate o cutie de tabla plina cu niste carne de porc. Nu fiindca n-aveau ce sa manance, desigur. Era o gluma de-a lor. Cand erau tinere scrisesera impreuna un scenariu de film.
Filmul incepea cu niste exploratori care se pregatesc de calatorie. In paralel, fara ca spectatorii sa inteleaga, le sunt prezentate discutiile din consiliul de conducere al unei firme de produse alimentare.
Exploratorii isi incep calatoria. Dupa mai multe peripetii, ajung intr-un tinut pustiu. Se ratacesc, trimit mesaje, li se raspunde. Acum trebuie sa astepte sa fie salvati.
Apoi vedem cum directorul companiei de produse alimentare propune o noua campanie publicitara cu premii. Intr-o cutie dintr-un milion, in loc de carne de porc, se va gasi un lingou de aur care valoreaza un milion de dolari.
Exploratorii raman cu tot mai putine provizii. Ii cuprinde foamea si disperarea. Apoi proviziile li se termina de tot. Se afla la capatul puterilor, dar mai trebuie sa astepte 10 zile pana la venirea echipei de salvare. Se privesc unii pe altii in ochi si isi dau seama ca vor muri inainte sa fie salvati.
Deodata, cei 4 exploratori descopera o conserva de carne de porc uitata intr-un rucsac. Daca reusesc sa faca ratii foarte mici, ar putea rezista pentru urmatoarele 10 zile. Sunt salvati! Simt cum ii cuprinde fericirea.
Deschid conserva (acum observam pe eticheta numele companiei alimentare din filmul care pana acum s-a derulat in paralel cu povestea exploratorilor) si descopera ca tocmai au castigat un milion de dolari.
Frumoasa povestirea, in rama, cu suspans si morala, dar Gramo a mancat un “erau” pare-mi-se (din Da, fiindca surori.)
@Toffee: aaaaaa, da, 10x, am corectat! deh, in focul creatiei… 🙂
vine – cine – suna – la usa – duminica – frumoasa – l-asteptam – sa vina – omul cu carnea – omul cu carnea – omul cu carnea – omul cu carnea, omul cu carnea, omul cu carnea, cu carnea cu omul, omul cu carnea (radical din val, omul cu carnea)
mi-a placut mai ales prima parte. ultima parte e putin cu morala si asta scoate textul din zona ludica, ii rupe gratuitatea. in fine, aici apar oamenii, iar oamenii simt nevoia sa dea sens, poate de-aia