E greu sa asculti muzica clasica din snobism daca ai ascultat-o si ti-a placut de cand aveai cateva luni. Otoh, poti sa mergi de la o varsta frageda la opera si sa nu-ti placa niciodata. 🙂 So, n-are importanta ce fel de muzica e (da, cel putin un gramo a ascultat cu interes Stefan de la Barbulesti, de pilda). Etichetele conteaza mai putin.
Conteaza, probabil, daca iti place chestia pe o asculti, daca iti spune ceva, daca ti se pare ca te exprima, daca iti merge pe o stare de spirit s.a.m.d. Gramo, de pilda, e foarte impresionat de Vltava, un poem simfonic al lui Bedrich Smetana (din ciclul Ma Vlast).
Pls, give it a try, chiar daca nu ascultati de obicei genul asta de chestii. Try to be patient cam un minut, pana intra orchestra (da, tema aia de la minutul 1 am folosit-o la un mix mai vechi).
Daca nu simtiti nimic in momentul in care intra toata orchestra, well, asta e, macar ati incercat 🙂
Iar asta e partea a doua:
BTW, nici Smetana nu mai auzea nimic cand a compus chestia asta, surzise din cauza sifilisului. Si dupa inca vreo cativa ani a murit intr-un spital de nebuni din Praga. (sursa aici)
iti si imaginezi apele Vltavei cum curg…
sounds nice, indeed.
eu pot s-o ascult dar uneori am nevoie de ruperile de ritm din gothic metal simfonic gen lacimosa, haggard, dar mai nou l-am descoperit pe hans zimmer care chiar face muzica interesanta dpmdv
@un om de bine: vrei tu ruperi de ritm? iti recomand Stravinsky, Aaron Copland, cred ca si Schoenberg (dar nu sunt sigur).
G.
@un om de bine: Lacrimosa ii metal gothic cu niste influente de muzica clasica, nu? Ca si Theatre of Tragedy (mereu i-am confundat cu Dream Theater 🙂 ), right?
De Haggard doar auzisem. Am ascultat asta. Hmmmm,… suna a imitatie de muzica preclasica 🙂
ihi, si mie-mi face “Vltava” pielea de gaina de ani buni