A fost odata o nutrie. Intr-o zi, s-a inecat cu un cotor de mar. A scapat cu viata dar, incepand din ziua aceea, nimic nu a mai fost la fel. Cerul nu o mai coplesea cu minunatele sale culori, iar fosnetul padurii i se parea de-a dreptul iritant.
“Cum, datorita unui cotor de mar!?” – o sa spui tu.
Exista oameni care s-au inecat cu o jumatate de sarma si au murit. Asa s-a intamplat acum mai mult de o suta de ani cu fata unui negustor bogat din Ardeal, chiar in noaptea cand implinea 18 ani. De ziua ei a murit si a fost ingropata aproape imediat.
Iar un hot a vazut ca a fost ingropata cu un lant de aur la gat si s-a dus la cimitir sa i-l fure. A dezgropat-o si a incercat sa ii smulga lantul, dar lantul nu se rupea. De furie, i-a tras un pumn. Cu toata puterea, intre omoplati. Fetei i-a sarit din gat bucata de sarma si si-a revenit.
Hotul s-a speriat si a fugit. Fata s-a dezmeticit, in aerul rece al noptii, dupa care a plecat spre casa. Parintii s-au speriat, crezand ca e o stafie, dar apoi au inteles ce s-a intamplat. A doua zi, tatal ei a anuntat in tot targul ca nu il va pedepsi pe hot. Mai mult, o sa-i dea o recompensa.
Hotul a venit, dar a spus ca el nu vrea nici o recompensa, fiindca nu merita. A mai spus ca vrea sa devina om cinstit, asa ca negustorul i-a dat o meserie. In cateva luni, stand prin preajma fetei de negustor, hotul s-a indragostit de ea. I-a placut si ei de el, asa ca dupa inca vreo cateva luni au vorbit cu parintii si s-au casatorit.
La nunta a fost bucurie mare, pana la desert, cand mireasca s-a inecat cu un cotor de mar si a murit de-a binelea. Nimeni n-a mai putut sa o aduca la viata. I-a carat mirele la pumni pana n-a mai putut, dar degeaba.
Asa ca n-ar trebui sa te miri ca un cotor de mar i-a stricat pofta de viata unei nutrii. Mai bine ar fi sa incerci sa inveti ceva din toate astea!
p.s. Celelalte povesti ale lui Gramo sunt aici.
Gramo parca scrie povesti adevarate…
Nutri Day! (de mere)
nice, but you made a typo la in(n)eca.
G.
Am mai trecut pe la voi, dar in ultimul timp mi s-au indesit vizitele. Si parca ma simt nu-stiu-cum… Netiquette imi da voie sa va vizitez fara sa zic o vorba?
1. faza cu trezitu din morti cand au dezgropat-o hotii sa-i fure bijuteriile e adevarata, am auzit-o si io … da ma rog…e putin stilizata
2. nutria o fi fost de dambovita grozavesti? ca io am vazut cateva pe-acolo saptamanile trecute ;)). cred ca da…
doar in dambovita poti gasi cotoare de mar :d.
Povestea din Ardeal e cam exagerata dupa parerea mea. Adica se ineaca, iar niste ore bune (asta daca au ingropat-o chiar asa repede) ea a stat fara oxigen, fara nimic?… Si tot si-a revenit? 😐 Cam dubioasa povestea..
In orice caz, mi-a placut faza cu nutria 😀
Dar de ce tocmai nutrie? 🙂
@vio: 10x, glad u liked it! 🙂
@Geo Atreides: no typo, a fost o greseala de ortografie 🙂 10x ca mi-ai spus, am corectat.
@alfi: omg, sure! 🙂 10x ca ne-ai spus, simte-te in largul tau! e loc in lumea lui Gramo pentru toata lumea! 🙂
@bobo: ia uite aici!
@Toxic Colour: mda, noroc ca e poveste si nu stire! 🙂
@Eugen: don’t know! asa mi-a venit; adica,… m-am gandit sa scriu o poveste si astea au fost primele cuvinte care mi-au venit in cap, ca si cand mi le-ar fi dictat cineva 🙂
nu nu … nu mint…am vazut io nutrie in dbv. nu era sobolan, era nutrie pufoasa, apoi uda, exact ca la zoo si se balacea la mal, langa zidul de beton…am martori, nu mint :d
Interesanta povestire Gramo