Filmule?ul e ?i mai exagerat. Interferen?a undelor de probabilitate (care, BTW, e ?i temporal?, nu doar spa?ial?) nu înseamn? c? se “dedubleaz?” particula, iar “simplul” fapt c? e m?surat? trecerea unui electron nu e chiar a?a de simplu. Se produce un entanglement din interac?iunea electron – aparat de m?sur? ?i de aici colapsul undei de probabilitate la nivel macro unde nu avem fenomene cuantice ci mecanic? clasic?.
Anyway, that’s what you get for trying to learn quantum mechanics from a cartoon 😉
E misto, mai putin partea cu “the electron decided”… Electrons can’t deicde shit, they are not conscious.
stefan
Si totusi in afara de teza ca observatorul schimba insasi obiectul de observat acest filmulet nu mai sustine nimic. Si pe langa faptul ca nu explica chestia cu observatorul (doar o afirma) nu da nici o rezolvare adevaratei dileme: problema cu electronii care odata se comporta ca si particule alta data ca si unde.
Atunci te intreb mai gramo (boy desigur..-:)))) de un text bun din filosofie care sa fi ajuns cel mai aproape de o explicatie la chestia asta.
Eu personal aleg varianta ca logica noastra va trebui sa se schimbe putin pentru a gazdui aceast fapt, descoperit odata cu lumea cuantica. Probabil ca noi am construit dublete de categorii (corpuscul-unda, de ex.) care deodata isi demonstreaza ineficienta. Ori apelam la holism, ori pur si simplu ne folosim inteligenta pentru a propune alte categorii.
Insa ma intrebam daca n-ar fi mai interesant sa cercetam natura intima a electronului, despre care eu suspectez ca avem o desciere gresita. Asta ar fi o a doua posibilitate de a ne confrunta cu dilema.
parerea ta care este vis-a-vis de chestia asta??? Daca ai spus-o deja, da linkul postului.
@Adrian: aha, 10x; am vazut What the Bleep, ne-am amuzat un pic; probabil n-am vazut si partea a doua, fiindca fazele astea nu ni le amintim nici unul 🙂
@stefantalpalaru: am avut un schimb de replici cu terorista despre o carte de popularizarea stiintei; atunci Gramo zicea ca astfel de carti, daca sunt scrise pentru un public adult, sunt nashpa, fiindca aia ajung sa isi inchipuie ca au inteles diferite teorii stiintifice, fara sa inteleaga nimic;
dar asta pare un film pentru copiii, iar alora e greu de crezut ca le poti explica mai detaliat ce-i cu mc 🙂
p.s. exista si o parte despre entanglement, uite aici
@moromete: de acord; doar ca oamenii vorbesc tot timpul asa: teoria sustine ca, raportul arata ca, textul isi propune sa 🙂
@stefan: lui Gramo nu-i place sa se spliteze 🙂
p.s. daca vrei un punct de pornire, aici e o prezentare a mc, aici e vb despre interpretarea anti-realista (scoala de la Copenhaga) iar aici e vb despre reactiile realistilor (Einsten s.a.)
M? tem c? filmul nu e (doar) pentru copii. Când am spus “entanglement” m? refeream la interac?iunea ?i interdependen?a particulelor în general, nu la încercarea penibil? de a explica un e?ec al teoriei prin “spooky action at a distance”. Pe asta chiar c? ar putea-o demonta pân? ?i un copil…
Freedom
Foarte frumos, un mod interesant de a prezenta fizica. Pacat ca nu aveam si noi asa ceva in scoala. Totusi parca era mai potrivit titlul “Confuzie in 5 minute” 🙂
Filmul e extraordinar.
Sunt student la fizica si stiu lucrurile astea si multe altele in plus despre particule si camp(unde), dar nu am mai vazut ceva atat de intuitiv.Am vazut si “What the .. do we know”, dar filmuletul asta e chiar mai bun.
Pentru “sceptici” recomand “Paritatea functiei de unda si inversia temporala” plus constructia potentialului cuantic prin raportarea la modelul potentialului central la care se adauga perturbatiile (H’ – hamiltonianul perturbatiei).
Cuantica e o alta limba. Pana la momentul cuanticii stiinta insemna “observatie, rationament, experiment”. Nu crezi, poti sa testezi.
Schimbarea functiei de unda la efectuarea unui experiment, imposibilitatea cunoasterii cu precizie suficienta a observabilelor aflate in calcul (principiul de incertitudine al lui Heisenberg) si deci neputinta observatorului de a “vedea” ce se intampla la dimensiunea particulei inseamna bulversarea modelelor deterministe.
Nu uitati ca si omul e facut tot din electroni, printre altele.
Stiu ca matematica “pompata” in teoria cuantica poate provoca frustrari, dar asta nu inseamna ca teoria e exagerata sau gresita, desi nu exclud varianta asta.
:))
Fleacuri. Mecanica cuantica si fizica nucleului nu se predau in primul an. Ce legatura are experienta cu entuziasmul ?
N-am pretins ca sunt un expert in cuantica. Am facut doar cateva trimiteri.
Documentati-va (ma refer aici si la programa facultatii)
e un fragment din “Down The Rabbit Hole” (partea a doua din “What The Bleep Do We Know?”) 🙂
Filmule?ul e ?i mai exagerat. Interferen?a undelor de probabilitate (care, BTW, e ?i temporal?, nu doar spa?ial?) nu înseamn? c? se “dedubleaz?” particula, iar “simplul” fapt c? e m?surat? trecerea unui electron nu e chiar a?a de simplu. Se produce un entanglement din interac?iunea electron – aparat de m?sur? ?i de aici colapsul undei de probabilitate la nivel macro unde nu avem fenomene cuantice ci mecanic? clasic?.
Anyway, that’s what you get for trying to learn quantum mechanics from a cartoon 😉
E misto, mai putin partea cu “the electron decided”… Electrons can’t deicde shit, they are not conscious.
Si totusi in afara de teza ca observatorul schimba insasi obiectul de observat acest filmulet nu mai sustine nimic. Si pe langa faptul ca nu explica chestia cu observatorul (doar o afirma) nu da nici o rezolvare adevaratei dileme: problema cu electronii care odata se comporta ca si particule alta data ca si unde.
Atunci te intreb mai gramo (boy desigur..-:)))) de un text bun din filosofie care sa fi ajuns cel mai aproape de o explicatie la chestia asta.
Eu personal aleg varianta ca logica noastra va trebui sa se schimbe putin pentru a gazdui aceast fapt, descoperit odata cu lumea cuantica. Probabil ca noi am construit dublete de categorii (corpuscul-unda, de ex.) care deodata isi demonstreaza ineficienta. Ori apelam la holism, ori pur si simplu ne folosim inteligenta pentru a propune alte categorii.
Insa ma intrebam daca n-ar fi mai interesant sa cercetam natura intima a electronului, despre care eu suspectez ca avem o desciere gresita. Asta ar fi o a doua posibilitate de a ne confrunta cu dilema.
parerea ta care este vis-a-vis de chestia asta??? Daca ai spus-o deja, da linkul postului.
@Adrian: aha, 10x; am vazut What the Bleep, ne-am amuzat un pic; probabil n-am vazut si partea a doua, fiindca fazele astea nu ni le amintim nici unul 🙂
@stefantalpalaru: am avut un schimb de replici cu terorista despre o carte de popularizarea stiintei; atunci Gramo zicea ca astfel de carti, daca sunt scrise pentru un public adult, sunt nashpa, fiindca aia ajung sa isi inchipuie ca au inteles diferite teorii stiintifice, fara sa inteleaga nimic;
dar asta pare un film pentru copiii, iar alora e greu de crezut ca le poti explica mai detaliat ce-i cu mc 🙂
p.s. exista si o parte despre entanglement, uite aici
@moromete: de acord; doar ca oamenii vorbesc tot timpul asa: teoria sustine ca, raportul arata ca, textul isi propune sa 🙂
@stefan: lui Gramo nu-i place sa se spliteze 🙂
p.s. daca vrei un punct de pornire, aici e o prezentare a mc, aici e vb despre interpretarea anti-realista (scoala de la Copenhaga) iar aici e vb despre reactiile realistilor (Einsten s.a.)
M? tem c? filmul nu e (doar) pentru copii. Când am spus “entanglement” m? refeream la interac?iunea ?i interdependen?a particulelor în general, nu la încercarea penibil? de a explica un e?ec al teoriei prin “spooky action at a distance”. Pe asta chiar c? ar putea-o demonta pân? ?i un copil…
Foarte frumos, un mod interesant de a prezenta fizica. Pacat ca nu aveam si noi asa ceva in scoala. Totusi parca era mai potrivit titlul “Confuzie in 5 minute” 🙂
Filmul e extraordinar.
Sunt student la fizica si stiu lucrurile astea si multe altele in plus despre particule si camp(unde), dar nu am mai vazut ceva atat de intuitiv.Am vazut si “What the .. do we know”, dar filmuletul asta e chiar mai bun.
Pentru “sceptici” recomand “Paritatea functiei de unda si inversia temporala” plus constructia potentialului cuantic prin raportarea la modelul potentialului central la care se adauga perturbatiile (H’ – hamiltonianul perturbatiei).
Cuantica e o alta limba. Pana la momentul cuanticii stiinta insemna “observatie, rationament, experiment”. Nu crezi, poti sa testezi.
Schimbarea functiei de unda la efectuarea unui experiment, imposibilitatea cunoasterii cu precizie suficienta a observabilelor aflate in calcul (principiul de incertitudine al lui Heisenberg) si deci neputinta observatorului de a “vedea” ce se intampla la dimensiunea particulei inseamna bulversarea modelelor deterministe.
Nu uitati ca si omul e facut tot din electroni, printre altele.
Stiu ca matematica “pompata” in teoria cuantica poate provoca frustrari, dar asta nu inseamna ca teoria e exagerata sau gresita, desi nu exclud varianta asta.
Primul an?
😉
:))
Fleacuri. Mecanica cuantica si fizica nucleului nu se predau in primul an. Ce legatura are experienta cu entuziasmul ?
N-am pretins ca sunt un expert in cuantica. Am facut doar cateva trimiteri.
Documentati-va (ma refer aici si la programa facultatii)