Fiindca isi poate inchipui si pe cont propriu, daca doreste, “scene de filme romanesti”:
[cut here]
Scena I:
Ea e insarcinata. El nu este. Stau in mijlocul trotoarului. El incepe sa se rasteasca la ea. Urmeaza si cateva palme. Ea plange. El continua sa o loveasca. Oamenii trec nepasatori pe langa ei. Ea se milogeste: “Nu peste fatza, nu-mi da peste fatza!” El ii raspunde: “Da unde vrei sa-ti dau fa, in burta?”
Scena II:
Ea e la doctor. Doctorul intreaba: “Si? Unde te-a lovit?” Ea isi ia mana de la gura si ii arata buza: “Peste bot, dom’ doctor! El imi trage doar peste bot, ca in ficat imi trage fiu-sau cu sutul!”
[and here]
Isi poate inchipui, cum spuneam, daca doreste. Dar de obicei nu doreste sa isi inchipuie astfel de lucruri.
De ce? Fiindca indiferent ca iti inchipui la misto astfel de scene (la inceput poate fi chiar fun), pana la urma iti dai seama ca undeva in Romania chiar se intampla asa ceva (sau lucruri asemanatoare) si intri intr-o stare de spirit foarte proasta. ๐
interesant. chiar azi dupa-masa am avut un gand similar. am vazut ca e un film romanesc proiectat in cadrul unui festival de film international destul de obscur ce are loc in orasul in care locuiesc si ma intrebam daca sa merg sau nu sa il vizionez. in final, m-am decis sa nu merg exact din cauza sentimentul ca e destul de previzibila atmosfera, actiunea filmului, etc. mai pe scurt: prea mult realism in filmele romanesti(in my opinion…)
Exact discutia asta o aveam si eu cu niste prieteni. Care e de fapt efectul unui film “de arta” romanesc in comparatie cu un blockbuster imbecil american asupra spiritului meu? M-am simtit excelent dupa ce am vazut “Piratii din Caraibe 3” (culmea comercialitatii cinematografice), insa nu imi ramane niciodata vreo senzatie placuta cand filmele noastre in care aud numai “*ula”, “*acat” si vad melteni care stau pe wc sau, vorba ta, tipe care isi iau bataie. Cred ca imi iau suficiente portii de realitate in fiecare zi. Nu mai am nevoie si de realitatea lor.
plus ca in toate filmele romanesti mai noi sunt cam tot timpul aceiasi actori: andi vasluianu, dragos bucur si asa mai departe
Si la americani se folosesc aceiasi actori de zeci de ori dar parca nu se uzeaza. Cat despre filmele noastre… mi-e dor de o nebunii haioase cum sunt BD-urile sau Operatiunea Monstrul. Noi excelam in comedie dar acum nu prea mai face nimeni. Acum se fac 15 versiuni ale aceluiasi scenariu more or less in care reality must bite.
mda, ar fi cazul sa-si mai diversifice registrul autorii de filme de pe la noi.
ma uit uneori pe B1 TV la vechiturile alea de le dau in reluare si-s asa de frumoase unele! Ne-ar trebui mai multe filme light, fara nici un fel de morala si fara alt scop decat placerea spectatorului.
Cel mai prost film a fost acum cateva secunde la Realitatea tv. A murit Adrian Pintea, iar reporterul tv a luat-o la intrebari pe sotia lui…despre cum se simte, cum a incercat sa-l salveze etc samd. Si femeia a plans, si-a aratat disperarea, era cazuta…si intrebarile continua. Nu am cuvinte…cat de odioasa a fost toata scena.
Pingback: Superficial e super! « BloguLuTeo
filmele romanesti nu sunt proaste fiindca sunt realiste, ci pt ca nu depasesc sociologismul. nu mizerabilismul e problema, ci faptul ca prea vor sa denunte mizeria, ca iau in discutie cazuri exemplare care pun in evidenta o problema sociala, o mentalitate etc. unele sunt misto, cum e moartea domnului lazarescu, insa si acolo situatia e aleasa in asa fel incat sa puna in evidenta o problema a sistemului medical romanesc. e un film misto, in a way e centrat pe personaje indeajuns de nuantate, plus ca pune o problema morala, dar dincolo de asta fiecare personaj ilustreaza o tipologie sociologica (asistenta de treaba, doctorul arogant, doctorul tanar si cool). ma rog, puiu e inteligent si renunta la ostentatia de a denunta sistemul, dar cu toate astea nu depaseste sociologismul, situatie care devina metafora a unei probleme locale, particulare. mi e teama ca si filmul lui mungiu e la fel, ca ilustreaza printr o situatie – banala din p nostru de v – pe care occidentalul nu o stie (avorturile interzise) absurdul sistemului comunist.
ma rog, asta nu e asa de rau. cele mai scarboase nu sunt filmele astea mizerabiliste, ci alea exotice, a la kusturica, “romania magic, fabulous spirit” – american dreamin a lui nemescu e fix genul asta de film care merge pe linia realismului magic balcanic si face poezia de cacat a unui loc kitsch si fabulos etc, in fine, ca sa maguleasca prejudecatile hippie ale occidentalilor despre balcani (buni salbatici, magie etc). kitsch la puterea 6, balcanii ambalati ca sa faca frumos pt recele occident.
eu astept un film care sa faca abstractie de fundalul social si sa prezinte pur si simplu un caz individual, fara legatura evidenta cu contextul, deci care sa nu mai ilustreze nu mai stiu ce buba sau chestie misto a sistemului. am vazxut un film rusesc ft misto, cu un tip care iese dupa 12 ani din inchisoare si incearca sa se apropie de cei doi baieti ai lui (de 12 si 14 ani) care nu l cunosc, scotandu-i intr o expeditie de barbati pe o insula unde pescuiesc. baiatul cel mare e bland si supus, e cucerit de strainul ala in care vede un tata, cel mic insa e egocentric si agresiv si l refuza pe tip, in fine, ideea e ca filmul asta nu ti spunea nimic despre rusia si problemele ei, nu ilustreza nimic, nici macar diferenta duioasa a unui taram fabulos & magic, ci vorbeste exclusiv despre o situatie umana si atat… pa, ne vedem pe moatoare:)
Eu nu am mai vazut demult filme romanesti.Mai ales filmele noi.Doar “Moartea domnului Lazarescu” am vazut si,tocmai pentru ca am avut de-a face cu sistemul medical romanesc,filmul m-a impresionat mai mult decat as putea sa spun in cuvinte.Pur si simplu am trait filmul.Dar cred ca trebuie sa apartii lumii din care fac parte si personajele filmului,altfel nu poti simti mesajul.in ceea ce priveste filmele premiate acum,n-am vazut nici unul,poate doar daca apar pe piata pirateriei,noi nici cinematograf nu avem .Cred ca unii dintre voi gresesc cand spun ca nu le plac aceste filme pentru ca s-au saturat sa vada intr-un film ce vad zilnic in jurul lor.gusturile nu se discuta,dar atat timp cat publicul le-a apreciat nu credeti ca gresiti?Si in cazul acestor filme,cred ca succesul se datoreaza tot sentimentului ca spectatorul face parte din film si traieste la fel cu personajele,gandeste la fel,vorbeste la fel si sufera .poate ca voi,ci carora nu le plac aceste filme romanesti nici nu simtiti durerea si suferinta omului obisnuit,cel care a fost si inainte si dupa.In Romania exista doua lumi.Lumea celor de sus si lumea majoritara a celor mai aproape de pamant,lumea reala a celor multi.
@lickido:
In primul rand, filmul lui Cristian Nemescu este California Dreamin’, nu america dreamin. Nu stiu daca ai vazut filmul sau doar trailerul. Filmul sau pleaca de la un fapt real,nu incearca sa prezinte un taram de basm; incidentul cu seful de gara chiar a avut loc, insa nu la “Capalnita”, ci la Pielesti. Dincolo de asta, reactia romanilor la venirea americanilor este chiar foarte bine surprinsa, romanii chiar sunt slugarnici fata de oricine are orice alta cetatenie. intr-adevar, se insista f mult, prea mult pe anumite chestii, dar nu uita ca filmul nu reprezinta in intregime viziunea regizorului, care nu a apucat sa il termine.
P.S.: Nici mie nu-mi plac filmele romanesti, asta e al doilea lungmetraj pe care l-am vazut, dar m-a impresionat placut
Nu mai face Nicolaescu filmele de alta data.alea erau reale :))Astea noi arata realitatea de care suntem satuli
Mie imi face placere sa ma uit la filmele romanesti!
O sa incep prin a vi-l recomanda pe cel mai prost film vazut vreodata. Se numeste “Azucena, ingerul de abanos”. Ca actori principali sunt vedetele mtv + Nicoleta Luciu. E o semitelenovela sexi, in care Luciu spune o replica gen: “sunt virgina” :)) Mie mi s-a parut un film extraordinar de prost, dar care m-a facut sa rad ๐
Nu ati vazut Pacala intoarcerea? ๐ E un film despre Pacala care traieste in secolul XXI. Are insa un umor, de care eu m-am prins la sfarsit, si abia atunci am inceput sa si rad ๐
Filme romanesti, cum ati discutat mai sus, care sa va faca sa va simtiti bine, fara sa va deprime exista! Milionari de weekend e un alt exemplu.
Ca si scurt metraj, mie mi-a placut Visul lui Liviu. Sau am fost recent, la o noapte alba de scurtmetraje romanesti. Si nu am adormit ๐
DAA!
Ce carte ati vrea sa vedeti ecranizata? Din literatura universala? Poate Gramo poate face un studiu:-) Eu am de citit carti care ar putea fi ecranizate, si nu stiu de unde sa incep! Any suggestions??? Din fericire, sunt la Hollywood, dar sunt mandra de filmul romanesc care a castigat la Cannes.
eu nu inteleg de ce avem standarde duble in modul nostru de a intelege arta. avem anumite asteptari de la literatura, de ex, si cu totul altele cand vine vorba de cinematografie.
cand vine vorba de o carte nu cred ca o judecati prin grila “ma face sa ma simt bine sau nu” (ori daca o faceti, folositi o grila veche de vreun secol – doua).
finalitatea estetica a unui obiect de arta nu mi se pare comfortul sau bunastarea receptorului de arta. cam toate comentariile se invart in zona asta, desi am senzatia ca gramo nu asta a vrut sa spuna.
mai degraba, cred eu, (correct me if i’m wrong ๐ )gramo a vrut sa zica intr-un stil ironic, ca filmele romanesti dintr-o dorinta exagerata de autentic si realist, se plafoneaza, devin previzibile si sablonarde.
singurul care a pus problema intr-un mod foarte interesant a fost lickido, dar e alta discutie deja, care ar merita disecata
Era un fel de “serialas” simpatic mai demult-Gogomanii
Aia pur si simplu puneau in scena bancuri-majoritstea deja cunoscute, dar era dragut ca erau bine jucate