Monthly Archives: May 2007

Book(crossing)fest 3!

Subtitlu: Nu, Patric, inca nu e vb de sex in grup! πŸ™‚
Dar,… cine stie,… In 50 de ani poate o sa ajungem si la asta πŸ™‚

Deocamdata,… this is it:

Ah,… si nu va mirati daca nu apare si chestia asta ca eveniment pe Street Delivery. πŸ™‚ Oamenii de acolo sunt cam aiuriti, iar schimb de carti, oricum, e o chestie mai underground, asa,… πŸ™‚

UPDATE: Gata, am intrat in legalitate πŸ™‚ Schimb de carti apare acum si in programul de la Street Delivery. 10x, guys! πŸ™‚

Scrisoare de la Gramo catre Electrica S.A.

Draga Electrica SA,

Nu poti spune ca nu am bun simt. Nu m-am apucat niciodata sa-ti spun ca iti pute gura aia stirba de monopolista privatizata in pripa.

Da, iti sunt recunoscatoare ca pentru curentul pe care mi-l dai nu trebuie sa-ti platesc cu sange, tesuturi foetale sau alte alea.

Da, stiu ca am semnat contractul in care scrie ca tu faci ce doresti, iar eu, daca nu-mi convine, pot sa-mi cumpar baterii.

Si mai stiu si ca esti batrana, ca uiti si ca ai tot felul de probleme sociale. Te rog, totusi (cu sfiala), sa nu-ti bati joc de curentul mainii care te hraneste! You know what I mean!

Yours,

Gramo

La fotograf

De ce ne stresam cand suntem fotografiati? Adica, ok,… La inceput, pentru a fi pictata, desenata, etc. trebuia sa stai linistita, nemiscata. Si la primii fotografi era asa. Stateai ceva timp pentru expunere.

Dar noi? Noi (aproape toti) n-am prins nimic din toate astea. N-am pozat unui pictor sau unui fotograf “de moda veche”.

De ce incremenim si noi in fata fotografului? De ce devenim artificiali?

Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (28)

[comentariile lui Gramo la textele din ultimele doua saptamani vor aparea in curand; acesta e ultimul capitol din cartea a III-a, dupa care Etica nicomahica o sa intre in vacanta pana la toamna]

XII

Necumpatarea pare sa aiba un caracter mai voluntar decat lasitatea, caci una se datoreaza placerii, cealalta durerii, placerea fiind dorita, durerea evitata. Si, in timp ce durerea tulbura si ruineaza natura celui ce o resimte, placerea nu provoaca nimic de acest fel.
Continue reading

Oana Zamfirache – Scrisoare din Paris

Parisul nu se sfarseste niciodata, asa scrie un domn despre care se spune ca ar fi al doilea Garcia Marquez (ceea ce, fie vorba intre noi, nu poate fi un compliment, nici pentru Vila-Matas, caci despre el este vorba, nici pentru Garcia Marquez, caci cine ar vrea sa fie un al doilea… orice, sau sa afli, postum, ca exista un altul care ar putea sa-ti poarte numele?)
Continue reading