Astazi voiam sa scriu despre povestile pe care le citesc in asteptarea lui Gramo-kid si despre cum o carte primita la Schimb de carti mi-a trezit amintiri din copilarie.
Am citit la luciat un text mai frumos si mai sensibil cu povesti din copilarie asa ca va ofer doar imagini din cartea cu pricina, “Stanicioara cat o banicioara”, primita de la I-dana sau Ionuca (sorry ca nu mai tin minte exact):
O sa ma concentrez mai mult pe povestile care imi ocupa tot timpul.
Recitesc cartile cu povesti nemuritoare si din J.R.Tolkien, “Intoarcerea regelui”.
Dau refresh, in fiecare zi, la o pagina de forum unde gasesc tot timpul povesti noi despre experienta nasterii, cum e sa astepti un copil sau sa te deprimi cand intr-un final il tii in brate.
“Cititoarea” lui Raymond Jean a fost interesanta ca subiect. Cred ca e misto sa ai drept slujba sa fii cititor/cititoare, desi ma asteptam la mai mult. Spre finalul cartii ideea faina se epuizeaza si nu mai ramane ceva semnificativ. O fi doar impresia mea.
“Eu sunt diavolul” de Cesare Zavattini, despre care recunosc ca nu stiam nimic. Am gasit aici ceva despre autor.
Mi-a placut fragmentul asta: “Daca un copil moare cand e inca sugar, se spune ‘Poate ca e mai bine asa. Ar fi avut atata de patimit in lumea asta pacatoasa’. Apoi, peste cateva luni, fac altul”.
Gramo-boy spunea ca asta inseamna ca unele lucruri le afirmam nu pentru ca am crede in ele, ci pentru ca ne fac sa ne simtim mai bine pe moment. Pe scurt despre cartea aceasta: e o incursiune in iad, purgatoriu si rai presarata cu diverse povesti despre viata si moarte.
“Ciubotele de sapte leghe si alte moduri de a muri” de Ernesto Perez Zuniga e o carte care a reusit sa ma plictiseasca pana la somn la inceput, dar acum am reusit sa o termin. E tot despre moarte, despre cum se sfarsesc iubirile si vietile oamenilor.
De saptamana viitoare o sa citesc mai mult despre tehnici de repiratie si pozitionare a corpului in timpul travaliului. Sper sa nu nasc inainte de a ma documenta serios. 🙂
Bonus de final: o imagine din povestea “Voinic Cotosman” 🙂
Azi dimineata am auzit la tv ca Tolkien a spus: “Stapanul inelelor este o carte prin excelenta catolica.” Acum inteleg:)
Cred ca e de la I-Dana. De la mine sigur nu e 🙂
d-aia v-am si trimis “eu sunt diavolul”,fiindca era…weirdish asa si ridica intrebari si documentari prealabile:D
Cool. Ok. ?i eu.
in orice caz, scopul principal e sa te relaxezi in timpul travaliului, tocmai ca sa nu amplifici durerile, iar bebele isi face singur treaba, oricum e un mare stres pe capul lui 🙂
respiratie, da? si mult zen.. ce ti-e si cu empatia asta, am eu emotii pentru tine si nici nu te cunosc!
cand eram mica aveam o carte cu personaje ciudate (printre ele: trage-mpinge, doctorul au ma doare, barmaleus) si inca una din carton gros, cu imagini foarte faine cu o familie de iepurasi. si mai tin minte una cu un castel de clestar si cu barba cot…