Un mix + clip realizat de Gramo. Toata faza e un experiment. Nu, nu suntem innebuniti de rezultat, dar chiar n-avem chef de reactii critice viscerale. Mai ales daca vin din partea unor oameni care n-au avut nici o contributie originala pe net.
Un mix + clip realizat de Gramo. Toata faza e un experiment. Nu, nu suntem innebuniti de rezultat, dar chiar n-avem chef de reactii critice viscerale. Mai ales daca vin din partea unor oameni care n-au avut nici o contributie originala pe net.
mi se pare chiar fain
am avut rabdare sa ma uit la tot
este destul de subtil.
melodia se potriveste
@adso: 10x! 🙂 Gramo e constient ca e o simpla incercare, dar chiar isi dorea feedback 🙂
Ideea din spatele intregii povesti este, desigur, ca oamenii vin sa cumpere ca intr-o transa, ca si cand ar fi somnambuli, ca si cand ar fi niste zombie, ca si cand ar fi noapte pentru toti etc.
Nu vrem sa spunem ca e rau ca exista supermarket-uri, desigur. Atitudinea oamenilor e cea care te poate baga in niste filme mai deprimante decat o multime de alte chestii,… In fine,…
Gramo is glad u liked it! 🙂
e sweet! mie chiar imi place. mi se pare Fake plastic trees, iar mix-ul vostru mi se pare chiar inspirat. nice.
[mi se pare ca aduce a] 😛
mai bine gramo/girl il filma pe gramo/boy cum isi smulge parul din nas
Gigi, nu stiu care-ti sunt criteriile de selectare a celor ce-ti lasa feedback (God i hate that word, reminds me that ofiice…)
In doua cuvinte vroiam sa-ti spun, fara un prea mare efort si fara a vrea sa te perii ca Gramo, luat in ansamblu, e un artist care prin definitie, se poate eSprima si fara sa-i pese in mare masura de “acceptul” maselor.
Putinul pe care l-am citit, vizionat, ascultat, etc, in materie de arta imi spune ca si si Michaelangelo a avut oarece critici la vremea respectiva, da’ chiar nu dadea doi bani…
Parerea mea.
Asa ca ia-o cum vre(t)i, da’ mie-mi place c facurati voi cu filmuletul asta 🙂
@bubico: not funny! 🙂
E chiar bine realizat!
fain realizat! imi place ca e filmat de jos, de parca un copil ar fi tinut camera 🙂
chiar vorbeam cu un amic, ca lumea vine la cumparaturi ca la plimbare 🙂
Super-fain facut!!! Bravo!
Dupa ce vine si Gramo-kid, puteti sa faceti niste filmulete similare cu Bucurestiul/lumea vazut(a) din carucior, ce ziceti?
Cand am vazut primul minut mi-am amintit de reclama la un card bancar, nu mai stiu care, cand o domnita se scoala din pat, merge in pijama pe strada, intra in un supermarket si face cumparaturi cu cardul.
Dupa am citit ca asta era si idea lui Gramos. Deci inseamna ca am inteles ce trebuia…
Totusi as dori sa stiu cine a regizat totul, G sau Ramo?
@eXstatic si eu: 10x!!! 🙂
@Doru: da, e o idee! la inceput n-o sa se vada decat cerul, dar tot e interesant 🙂
@mihai: da, asta ne-am imaginat si noi, ca sunt toti ca un fel de zombie sau ceva in genul asta; n-am vazut reclama aia, dar probabil e o idee asemanatoare;
Nu prea e o chestie regizata, fiindca nu i-am pus pe oamenii din jur sa faca nimic 🙂
Ideea e a lui Gramo. Am avut mai multe variante de filmulet. La partea cu filmuletul a lucrat mai mult Gramo-girl (varianta de acum a fost editata sub linux, pe calculatorul lui Gramo-boy).
Si pentru sunet am incercat mai multe chestii. Asta cu Amon Tobin vs. Alin Noureanu e facuta de Gramo-boy folosind jucaria asta si un soft de windoze, instalat pe calculatorul lui Gramo-girl 🙂
E doar o chestie provizorie, cum spuneam, dar eram curiosi sa aflam cum li se pare si altor oameni. 🙂
foarte rar comentez pe blogurile pe care le citesc, dar acum vreau sa explic de ce mi-a placut filmul.
exprima destul de bine una din caracteristicile teoriilor gen ritzer si baudrillard
(a murit acum doua luni … ) despre consumul in societatea moderna si postmoderna.
sunt si alte spatii publice urbane in care oamenii actioneaza in acelasi mod. ca exemplu: metroul si restaurantele fastfood. voi le spuneti zombie, de fapt, cred eu, devin animale care se comporta rationalizat, rutinizat. nasol…
ma gandeam acum ceva timp la un proiect ce ar avea in atentie aceste spatii si pozitia omului in ele. e interesant ca filmul vostru mi se pare perfect pt idee.
“Nu vrem sa spunem ca e rau ca exista supermarket-uri, desigur.” ritzer se exprima la fel de 2-3 ori cand vorbeste de resturantele fast-food. in restul cartii, desfiinteaza fenomenul 😉
@adso: multumim pentru vizita si comentariu; moartea lui Baudrillard am anuntat-o si noi in blogosfera (aici);
pe langa lucrurile pe care le spui, noi cand ne gandim la consumerism ne gandim si la povestile cu oamenii care se duc si cumpara tot felul de chestii din supermarket doar fiindca nu se pot abtine sa nu cumpere; dupa care, ajunsi acasa, arunca jumatate din lucrurile cumparate; doar ca la urmatoarea “vizita” la supermarket cumpara la fel de mult 🙂