Intrebarea mi-a venit de la cartile pe care le-am cules de la primul Schimb de carti: Clopotul de sticla de Sylvia Plath si Povesti crude si insolite de Villiers de l’Isle Adam.

Citez din Plath, despre nastere: “ Parea sa nu aiba decat un stomac enorm, gras ca al unui paianjen, si doua picioare mititele, urate si fusiforme, agatate in proptelele alea inalte si, tot timpul cat s-a nascut copilul a scos, fara oprire, sunetul ala inuman: uuuaaa.”

La capitolul moarte avem tentative de sinucidere ratate si un personaj prea plictisit de viata. Nu va speriati, cartea are un umor teribil, o spune un Gramo insarcinat in luna a 8-a. 🙂 Puteti citi aici cateva fragmente.

Despre “Povesti crude si insolite” de Villiers de l’Isle Adam citez din prefata, ca sa intelegeti cum nu sunt aceste povestiri: NU “sunt, pana la un punct, niste variatiuni pe tema iluziei, amagirii compensatoare si a eresului poetic”.

De fapt, eu le-as incadra in categoria “povesti medievale cu final neasteptat”, nimic crud si insolit in ele. 🙂

Va puteti face o idee citind Ucigasul de lebede.

Revin la intrebarea initiala: ce e crud si insolit?