Un pâlc de persoane supraponderale stau la o masa si joaca un joc de societate. Un domn cu o curea rosie (de sub care i se itzeste despicatura dintre buci) si adidasi cu talpa galbena mananca seminte si scuipa cojile pe jos cu nonsalanta.

Trece un domn gardian public care se face ca nu observa. Sau chiar nu observa. Adevarul este ca in timp ce trece el toti supraponderalii se opresc din scuipat coji.

Se uita cu coada ochiului dupa el, il pandesc, dupa care incep sa scuipe mai departe.

Apoi trece pe langa noi o batranica. Abia merge. E foarte simpatica. I-au luat cateva minute sa ajunga de la bancutza din stanga noastra la bancuta din dreapta noastra. Cand a ajuns acolo s-a asezat iar jos, sa se odihneasca.

In spatele spargatorilor de seminte stau doua tipe. Spargatorii (de ambele sexe) vorbesc tare, rad la fel de tare si se uita din cand in cand catre ele.

Ele simuleaza cu indarjire nepasarea. Sau sunt absorbite intr-o discutie, dar nu intr-atat de absorbite incat sa nu mai traga cu ochiul in jur. Numai inspre supraponderali nu privesc.

Acestia devin din ce in ce mai galagiosi. Doresc sa fie observati cu orice pret. Pleznesc din palme, isi trag ghionturi, scuipa cojile de seminte cu bolta etc.

Gramo-girl se duce la o doamna gardian public care sta pe cateva banci mai incolo. Ii spune ca noi nu putem sa ne ducem la ei sa le spunem ceva, fiindca nu suntem gardieni publici, dar un gardian public ar putea sa le spuna macar sa nu mai arunce coji si alte gunoaie pe jos.

Doamna gardian public asteapta cateva minute (“ca sa nu se prinda ca voi i-ati dat in gat”). Apoi vine incet pe alee, insotita de o alta doamna care nu e gardian public, probabil o cunostinta.

Cand trece prin dreptul covorului de coji exclama catre prietena ei “ia uite ce de coji au dat pe jos”. Atat. Celor de la masa nu le spune nimic. Bine ca macar a spus ceva!

Scuipatorii de coji aud. Se opresc cateva secunde inmarmuriti, timp in care doamna gardian trece mai departe. Apoi isi reiau activitatea.

Iar acum, dupa toata povestea asta, nu-i asa ca va sunt un pic antipatici mancatorii nostri de seminte? Nu-i asa ca vii inchipuiti grasi, asudati, urati, schimonositi de marlanie si de rautate? Si totusi, ei sunt niste oameni ca toti ceilalti:

Uneori cateva cuvinte fac mai mult decat o imagine.

LATER EDIT: Am scris pe palm, in timp ce am mancat rosii, banane si am baut suc. Am aruncat cojile de banane si coditele de rosii la gunoi. Si un cotor de mar (da, am mancat si un mar, nu ne-am apucat sa adunam cotoare de mere de pe jos).

Si dupa aia ne-am dus in capatul parcului si ne-am jucat cu o minge galbena, pe care am aruncat-o de la unul la altul.