Gramo1 se trezeste la 7 jumate dupa o noapte dormita cu burta la soare (cu foiala si somn intrerupt de mersul la buda la cateva ore, that is), isi ia sandvich-urile pregatite de cu seara de Gramo2 si iaurtul, dar isi uita cornuletele acasa. Se suie in diferite mijloace de transport (controlorii nu-i mai cer biletul fiindca s-au obisnuit cu prezenta sa in mijloacele de transport respective) si ajunge la cimitir.
Acolo citeste si pune pe net stiri, in perioadele in care nu e picat site-ul.
Gramo2 se trezeste pe la 8, ia pisica si o da afara din casa, sa se bucure si ea de soare. Citeste niste chestii dubioase, dupa care pleaca la scoala. La scoala tine un curs de filosofia limbajului (despre acte de vorbire) si un seminar de gandire critica. Seminarul il tine pe iarba, in fata facultatii.
Gramo1 lucr? de zor la gazeta, iar la sfarsitul programului are o scurta intalnire cu Gramo-mother pe motiv de piure cu snitel de porc adus intr-un recipient de plastic. Apoi vine acasa, cumpara de mancare pentru Gramo-cat (pe care Gramo2 a avut grija sa o lase in casa inainte sa plece), isi ia aparatul de fotografiat si pleaca la Universitate.
Gramo2 se intalneste cu diversi oameni pe parcursul unei perioade relaxante care la altii se cheama “office hours”; discuta despre: teoria descriptiva a numelor proprii si felul in care ea da seama in mod corect, chiar si potrivit lui Saul Kripke, de felul in care e introdus un nume precum Jack The Ripper, ideea de a scrie un eseu despre libertatea de opinie, Noam Chomsky s.a.
Apoi se intoarce acasa, se converseaza un pic cu pisica, dupa care pleaca spre Universitate. Pe drum cumpara doua rosii si 4 banane. Rosiile le mananca instantaneu. Bananele le mananca impreuna cu Gramo1, in timp ce dl. Traian Basescu face baie de multime.
Dupa ce schimba cateva vorbe cu Dan Popescu (de la HotNews), de care chiar le era dor, Gramo1&2 pleaca de la locul faptei, vorbind cu regret despre intalnirea despre drepturi de autor pe net la care n-au reusit sa ajunga. Apoi se retrag pentru cateva momente de reculegere in KFC-ul de la Romana.
La iesire se intalnesc cu o prietena despre care credeau ca e in Paris. Vorbesc, isi dau intalnire, apoi pleaca spre casa. Posteaza pe blog, discuta pe mess. Gramo1 adoarme. Pisica adoarme si ea. Gramo2 pune acest post si se duce la culcare.
iar gramo seamana cu haruki murakami, la acest post, ceea ce mi-i face dublu-dragi!
PS: ce faceati la kfc? X( ce ai pus in gura gRamo, ca ma superi???
cartofei prajitzei! 🙂 si o chifla; si un sos de usturoi! si,… si,… offfff,… si niste “chestii” cu fulgi de porumb si condimente un pic picante; Gramo1 e de vina! 🙂 (G2 e aproape vegetarian)
bine, sa nu se mai repete, da?
“teoria descriptiva a numelor proprii”… ce sa preiau de-aici: ideea de etimologie onomastica sau pe cea de (non)arbitrar al semnului lingvistic? ce-ati discutat pe tema asta? (lucrare personala de licentza: “influente lingvistice ale limbii engleze americane asupra limbii engleze britanice” – etimologie pe paine…)
@gramo: nu mai pomeniti nimic de fast-food, ca intru in sevraj 🙂
@moniK & eu: gata, fara fast-food-uri! 🙂
@Eros: sunt chestii pe care le discuta filosofii, nu lingvistii; pentru descriptivisti (Bertrand Russell, John Searle) nu conteaza daca numele chiar contine in el o descriere (v. Gura Humorului); Aristotel, de pilda, prescurteaza si el o descriere (fara legatura cu etimologia numelui) de genul “filosoful grec care a fost studentul lui Platon si proful lui Alexandru Macedon si a scris Metafizica etc.”
@gramo: vointa! ca eu nu am avut 🙂
@gramo si eu: vointa, ca eu am avut! se poate!