In onoarea lui Descartes, care s-a nascut pe 31 martie in 1596, Gramo citeste din Studiul introductiv scris de academicianul C. I. Gulian la o culegere de texte de-ale sale traduse in limba romana si publicate la Editura de Stat pentru Literatura Stiintifica in 1952:

Ascunzand conditiile istorice si caracterul de clasa al filosofiei cartesiene, care i-au determinat ca obiectiv principal lupta impotriva misticismului, lacheii ideologici ai burgheziei in descompunere vor sa-l infatiseze pe Descartes ca stramos al propriului lor obscurantism.

In acelasi sens interpreteaza, pe linia unei vechi traditii, reprezentantii in filosofie ai Vaticanului. Din evul mediu si pana in zilele noastre, Vaticanul si-a ingrijit “specialistii” in filosofie, care au continuat timp de veacuri stradaniile zadarnice ale lui Toma din Aquino de a sprijini dogmele teologice cu ajutorul argumentarii rationaliste. In zilele noastre, in epoca infaptuirii socialismului si comunismului, a stralucitelor rezultate ale conceptiei materialiste despre natura si societate, Vaticanul a reinviat sub forma neotomismului, conceptia mistico-obscurantista a calugarului medieval Toma. Reprezentantii acestui curent – Blondel, Gilson, Gouhier, Koyre si alti teologi-filosofi – se straduesc sa dovedeasca ca telul lui Descartes n-a fost de a fauri o stiinta materialista eliberata de teologie, ci, dimpotriva, de a “adapta” noile descoperiri la traditia scolastica medievala, de a intari “metafizica religioasa” cu ajutorul fizicii.

[…]

Reprezentantii gandirii, care se intituleaza “libera” si care se afla de fapt in slujba fascistului De Gaulle, ajung la concluzii la fel de reactionare. Astfel, J. P. Sartre, a carui filosofie “existentialista” exprima in chipul cel mai fatis depravarea morala si descompunerea ideologica a burgheziei, a cautat in Descartes radacinile divagatiilor lui despre libertate.

[…]

In zilele noastre, pozitia tradatoare a slugilor hitleriste este sustinuta in forme rafinate de valetii imperialistilor americani. In articolul sau despre “Descartes si timpul sau” (publicat in Cahiers du communisme, februarie 1950), Georges Cogniot demasca intentiile perfide ale unor scribi ca Alain si Maurois, care cu prilejul unei asa zise “convorbiri filosofice” – tinuta la radio – au ajuns pana la afirmatia cinica si servila, ca soldatul american este astazi incarnarea ratiunii cartesiene!

[…]

Lupta pentru inlaturarea denaturarilor reactionare si pentru reliefarea valorii istorice a operei stiintifice si filosofice a lui Descartes nu trebuie sa duca la supraaprecierea gandirii cartesiene si, prin aceasta, la o alta falsificare a perspectivei.

[…]

Nici Descartes, nici alti filosofi materialisti premarxisti, nu au putut concepe sensul revolutionar al practicii sociale, ei ramanand tributari, in diferite grade, filosofiei contemplative, incapabila sa transforme realitatea sociala.

Tinand seama de toate aceste limitari, analizate amanuntit de istoricii sovietici ai filosofiei, vom putea totusi acorda fara gres lui Descartes toata cinstea pe care o merita ca mare om de stiinta si filosof materialist.