Omg, ce pasnic! 🙂 Jazz, miros placut in casa, caldutz, pisi toarce pe amplificator, Gramo sta imprastiat prin pat cu nasul in carti,… Ce blog?… Ce trafic?… Ceai, turta dulce, lapte, suc de rosii si de portocale, mar rosu si aromat, tolaneala,… Kiss, kiss, kiss!…

Ceea ce va dorim si voua 🙂 Sau macar un bungee de calitate pe cealalta fata a pamantului, in mijlocul unor animale exotice si periculoase! 🙂

Gramo e sooooooooooomnooooooooooooleeeeeeeeeeeeeeeeeeent 🙂 Asa ca o lasa moale cu blogu’ in seara asta. Nu inainte de a va citi inceputul unei povestiri dintr-o carte a lui Alessandro Boffa tradusa anul trecut la Polirom. Cartea se cheama Esti un animal, Viskovitz, si e cea despre care spuneam ca am primit-o de la drac:

– Taticule, vreau sa ma las de baut.
– Nu spune prostii, Visko, esti un burete.

– Ce inseamna asta? Ca va trebui sa stau toata viata agatat de aceasta stanca, sa filtrez si sa involbur apa ca o fiinta vegetala?
– Tu esti o fiinta vegetala, Visko. Sau, oricum, un zoofit. Ce tot vorbesti…

Da, e povestea unui burete care se indragosteste de un alt burete, pe care nu-l vede si nu-l aude (fiindca n-are urechi sau ochi), dar pe care il miroase si nu-l poate fecunda, fiindca se afla in directia din care vine curentul marin 🙁

Buretii, se pare, isi schimba sexul. Asa ca buretele nostru traieste drama ca in momentul cand curentul se schimba, oferindu-i sansa de a-si putea trimite spermatozoizii catre iubirea vietii, sa se transforme in femela. Acum celalalt burete e mascul si se afla impotriva curentului. 🙂

Spre incheiere citim:

La durerea in care ma aflam se adauga o crunta bataie de joc: incepu sa ma ploua sperma mamei, a surorilor, a bunicilor…

La naiba, am blestemat. La naiba!
Chiar si fiica mea ma lasase insarcinata. Eram propria mea soacra. Blestematie, propria mea soacra!!!

Dar poate asa e bine, am murmurat. Cine stie daca nu cumva astfel voi incepe sa urasc nora din mine. Cine stie daca nu cumva astfel nefericirea mea ma va face, in sfarsit, fericit.