Gramo a citit chestii de pe bloguri si stiri si carti si s-a uitat la filme si a discutat despre mai multe chestii si a baut suc de legume si a fumat cateva tigari si s-a intalnit sau a vb pe net cu prietenii si a dragalit-o pe pisica si s-a deprimat datorita ploii si a ras si a iubit.

In tot acest timp, pe lume s-au intamplat multe lucruri. Unii oameni au murit, altii s-au nascut, unii au ajuns sa fie impreuna, altii s-au despartit, au visat la diferite lucruri, au discutat, au mancat, au facut operatie s.a. S-au petrecut o multime de evenimente politice, culturale, s-au miscat planetele pe cer s.a.m.d. You get the point.

Poti sa te uiti la tot ce se intampla pe lume intr-o saptamana, ca si cand ai avea o perspectiva de ansamblu, in care sa intre tot. Absolut tot! Si apoi sa te intrebi: ce rol joc eu in toata povestea? Unde e viata mea in acest tablou? Si catre ce se indreapta toate astea?

Sure, inca nu e nici macar pe deplin limpede ce anume vrei sa intrebi. Dar starea pe care o ai atunci cand compari evenimentele din viata ta (dintr-o anumita perioada) cu “tot ce s-a intamplat pe lume” (in aceeasi perioada) e una de inconfort intelectual (btw, inconfortul intelectual nu e o chestie neaparat nashpa).

Starea asta ii poate fi familiara oricui. Cand vorbim despre ea e ok, stim despre ce vorbim. Abia dupa aia vine problema: i se asociaza starii asteia o intrebare? Care anume? Poate primi intrebarea aia un raspuns?