La economatu’ lui Vanghele de la piata Cotroceni e nashpa. E nashpa rau. Da’ chiar rau! Rau de tot. Nu vrei sa stii. Am mai facut aluzii, dar acum trebuie sa o spunem pe fata.

In seara asta am avut probleme pana si cu nenea de la intrare, un fel de agent de securitate, whatever, probabil e sotul doamnei de varsta a 3-a care e agent de securitate la Academia Catzavencu (doamna de la Pantera Guard care sta si tricoteaza).

Nu, nu-i dam numele intreg, fiindca atunci cand i-am spus ca o sa scriem despre el a zis ca “foarte bine, ajung si eu celebru”. Ei bine, domnu’ Constantin S., n-o sa ajungi celebru. O sa ramai un mic anonim. Na!

Pai de ce te zgarceai matale la cartonase din alea cu numere pe ele, de care are omu’ nevoie ca sa-si lase bagajele la dulap? Cica: “daca nu-mi aratati ca aveti produse alimentare in rucsac, nu va dau cartonash!”

Auzi frate, voia sa ne faca perchezitie ca sa ne dea cartonash! Bre, tataie, cine te-a facut pe matale agent de paza? Ce, te antrenezi cu cartonashele, le folosesti drept shuriken-uri? Te zgarcesti la dulapioare? Pai ce, d-aia au murit tinerii la revolutie, ca sa nu putem noi intra in supermarket decat cu rucsacu’ in carca si dupa ce ne faci matale perchizitie?

Pai stii matale cum ii statea lui Gramo pe limba sa-ti zica sa mori in bezna (Gogu Kaizer TM)? Eh!? Da’ te-am lasat in pace, fiindca Gramo e un androgin finutz, nu le trage manelistilor palme-n cap si nici nu-i agreseaza verbal pe batraneii care se joaca de-a James Bonzii de Ciorogarla.

Dar de ce era nashpa la economat? Pai fiindca preturile erau la fel de mari ca la magazinul nostru din coltul strazii si la raionul de legume era pusa o hartie imputzita peste cartofii noi, hartie pe care scria ca cartofii respectivi [sic!] nu sunt de vanzare si la raionul de carne si branza si carnati si masline si alte chestii nu era nici un vanzator (sau vanzatoare) la nici unul dintre cele nu stiu cate cantare si nici n-a venit nimeni minute in sir, timp in care magazinul roia de angajati ai economatului (erau mai multi decat cumparatori). Si din multe alte motive pe care mi-e jena sa le mai insir acum.

Si fiindca toata atmosfera putzea a smenuri, pile, aranjamente si alte prostii. Nu, n-avem dovezi! Asta e o reactie afectiva! O sa continuam sa facem cumparaturi acolo? Am dori sa nu. Dar, in fine, s-ar putea sa recidivam. Nu fiindca am fi niste personaje ale caror actiuni sunt dictate de un autor nemilos (si cu gusturi estetice destul de indoielnice), ci din lene (si, poate, si penalitate).

Adica: intr-o lume ideala ai suficiente variante la indemana si iti poti permite intotdeauna sa-i boicotezi pe nesimtiti, incompetenti, infractori (da, infractori, fiindca probabil ca e o infractiune sa vinzi pungi de hamburgheri sigilate cu capsatorul – pacat ca n-am avut aparatul de fotografiat!) etc.

Doar ca nu traim intr-o lume ideala. Numai ca Gramo inca nu s-a prins de asta si e mereu stupefiat de ceea ce vede in jur si ofticat pe sine ca nu reactioneaza suficient de vehement. In fine.

Gata, asta a fost un post insipid, dar trebuia sa-l scriem. Daca vreti sa cititi ceva foarte misto, uitati-va aici. E postul care l-a incantat cel mai tare pe Gramo pe ziua de azi.