“Nu ma intereseaza substratul real al povestii. De ce as face vreun efort sa-l inteleg? Tot ce conteaza sunt imaginile.”

“La fel ca printesele ce locuiesc in turnuri de sticla, nu am citit in viata mea un articol despre presa, dar stiu care sunt relatiile presei cu institutiile statului. Stiu ce inseamna presa pentru ca o citesc!”

“Daca vine cineva sa imi ia un interviu sau sunt acuzat, direct sau indirect (nu conteaza ca acuza are un fond real sau nu, eu oricum nu mai apuc sa analizez asta), trebuie sa ies in fata.”

“Salvator sau acuzator? Ma pierd sau sunt de acord? Mai bine sa fiu de acord (chiar daca nu stiu despre ce este vorba pentru ca e mai usor. Apropo, ma simt important pentru ca mi-am dat cu parerea.”

“Exista o diferenta enorma intre ceea ce sustin si modul in care reactionez la ce se intampla. Nu pot fi acuzat de ipocrizie – reactionez sub impulsul momentului, afectiv. Eu sunt cel care crede, nu cel care reflecteaza critic. Dar nu as recunoaste asta niciodata, pentru ca eu sunt un intelectual, eu gandesc.”

Gramo-girl nu il condamna pe acest personaj care nu pierde nici o ocazie sa vorbeasca despre cat de mult lupta el pentru promovarea spiritului moral si intelectual si isi tot da cu parerea peste tot si despre toate. Dimpotriva, vrea sa il ajute. 🙂