Poti sa ai fantezii erotice cu o persoana, desi stii ca ea nu ar fi de acord? Sure, te poti masturba uitandu-te la imagini cu X, chiar daca ai bune temeiuri sa crezi ca X nu s-ar uita niciodata la baga niciodata in seama cu tine. Dar ce se intampla daca faci publice astfel de fantezii? Poate fi asta o incurajare la viol?
S-ar putea spune: “Nu, desigur, atata timp cat distingem intre fantezie si realitate.” Dar daca fantezia mea e ceva mai violenta? Daca imi inchipui, de pilda, ca lui X (in loc de X am putea alege un nume complet la intamplare; de pilda,… F?lu?) ii sunt amputate toate membrele?
Si daca imi inchipui, in plus, ca F?lu? (formerly called “X”) ajunge sa isi manance propriile membre amputate?
Sa zicem ca in timp ce imi inchipui asta nu am o atitudine negativa fata de F?lu?. Adica imi spun ca nu il forteaza nimeni sa faca tot ceea ce face, doar ca e el mai ciudat si isi doreste cu ardoare sa afle ce gust are propriul sau picior stang iar apoi sa-l compare cu gustul mainii drepte etc.
Mi s-ar putea replica: “Bine, dar poti banui ca persoana reala care poarta numele asta nu are astfel de curiozitati.” Iar acum pot raspunde: “Ok, dar in fantezia mea persoana respectiva poate fi altfel decat in realitate. In fond, asta inseamna ca am o fantezie. Imi pot inchipui tot ce vreau.”
Iar acum mi s-ar putea spune: “Bine, dar stii sau banuiesti ca ar fi imposibil ca persoana reala sa se schimbe atat de mult.” Dar de ce trebuie sa fie o fantezie in acord cu realitatea? In fond, e fantezia mea!
Pot avea cele mai ciudate fantezii fara sa imi doresc ca ele sa devina realitate. Mai mult, pot pretinde ca doresc ca fanteziile respective sa devina realitate, fara ca de fapt sa fie asa. Daca reusesc in continuare sa trasez clar diferenta intre fantezie si realitate, nu incurajez pe nimeni la nimic.
“Dar cat e de clara granita dintre fantezie si realitate?” – ar putea spune intreba cineva. “In plus, chiar daca e clara, unii oameni nu o pot vedea. Iti conced ca fanteziile xenofobe (pentru a lua un exemplu) nu sunt, intr-un sens, xenofobie.
Mai mult. Hai sa presupunem prin absurd ca o persoana pe deplin corecta politic ar putea avea fantezii xenofobe. Dar e sigur ca astfel de fantezii, odata facute publice, nu incurajeaza xenofobia?”
Unele fantezii SM (derivatives included) par sa presupuna relatii de sclavie. S-ar putea oare spune ca ele incurajeaza, intr-adevar, sclavia? Nimeni n-ar spune asta. Iar daca nu o incurajeaza, prin ce se deosebesc de fanteziile care par sa incurajeze violenta conjugala, violul, pedofilia, xenofobia s.a.m.d.?
[disclaimer (pentru oamenii care citesc pe fuga, inteleg prost si se reped sa se bage in seama): postul de aici reprezinta desfasurarea gandurilor lui Gramo pana in punctul in care ajunge sa isi puna mai insistent o intrebare: “Ce anume destinge fanteziile “periculoase” de fanteziile “nepericuloase” sau acceptabile din punct de vedere moral?” Dincolo de asta, Gramo nu afirma aici nimic.]
posturi inrudite:
Second Life Virtual Child Pornography May Be Banned in Netherlands
F?lu?!? LOOOL… ?sta e cumva un F?nu? cu falus? Sau un falus cu diacritice?
Eh… ca s? r?spunzi la întrebarea din titlu tre s? ?tii ce înseamn? c? un lucru e permis/nepermis.
?i sc?rpinându-m? bine în ceaf? a? zice c? o chestie e nepermis? atunci când:
1. cineva a zis c? e nu e ok, argumentând sau nu
2. cineva-ul are ?i capacitatea de a controla ce se întâmpl?, adic? s? aplice o pedeaps? sau ceva de genul ?sta…
În concluzie, fanteziile pot fi permise sau nepermise în m?sura în care posesorul capului în care ele se desf??oar? le consider? într-un fel sau în cel?lalt, dac? acel posesor de cap nu se simte controlat de altcineva (adic? de o divinitate, de extratere?trii, de spiritul str?bunicii etc). În cazul în care fanteziile sunt m?rturisite public sau puse în practic? (desenele cu pricina sunt un pic din amândou?) poate interveni, ce-i drept, o pedeaps? sub o form? oarecare, dar nu pentru fantezii în sine, ci pentru un act (presupus a fi voluntar ?i responsabil)
in armata am avut urmatoarea fantezie: sa se ridice in jurul unitatii un gard foarte inalt prin care sa treaca curent, apoi toti gradatii sa se ascunda sau sa incerce sa fuga, iar eu sa am o arma la alegere (m-am gandit la arbaleta) si sa-i vanez, daca intr-adevar s-ar fi pus in aplicare nu i-as fi vanat, dar fantezia imi permite sa defulez, chiar am vb-it cu cativa colegi pe tema asta, mi-a venit ideea in timp ce un maior ne-a pus sa smulgem din gradina buruienile, apoi a venit un altul si ne-a zis sa mulgem si florile albe si sa le lasam pe cele galbene, s-a intors primul si ne-a pus sa plantam la loc florile albe, noroc ca pana la urma s-au intalnit cei doi si s-au certat ca prostii in timp ce noi n-am facut decat sa vorbim despre vanatoare …
atata timp cat stii ca n-ai face nimic sa ranesti pe cineva, cred ca fantezia e fantezie si e foarte buna, poate fi un mecanism de aparare al eului destul de bun, cand treci la fapte deja nu mai e fantezie, e premeditare si daca-ti expui punctul de vedere nu stiu de ce ar trebui sa-ti faci griji pentru actele altora, eu nu incurajez pe nimeni sa treaca la fapte, deci nu cred ca fanteziile sunt periculoase, pot fi bolnave, dar sunt fantezii, poti spune lucruri pe care nu le crezi doar pentru a soca si pentru a vedea reactiile altora, netul imi ofera aceasta posibilitate, pot fi cine vreau, maine pot intra aici spunand ca sunt gay, poimaine pot fi din noua dreapta si pot spune anumite lucrui pentru a testa reactii, imi place sa fac asta
toate fanteziile sunt permise …asta nu neaprat pentru ca sunt “periculoase” ci “greu controlabile” … nu-mi imaginez sa vina cineva sa mine sa imi interzica sa am fantezia cutare pentru ca in primul rand nu are de unde sa stie ce fantezii am eu , si chiar daca prin absurd ar sti si mi-ar interzice sa mai am …eu pot sa am acele fantezii in continuare mai mult sau mai putin constient. Atunci cand fanteziile se fac publice ..deja nu se mai discuta despre fantezii … e un very very very different concept. Din punctul meu de vedere fanteziile sunt spirituale , intime , nu are nimeni acces la ele in afara de propria mea persoana.(fantezii onirice, fantezii profesionale , etc).In momentul in care o fantezie devine publica nu mai este fantezie ..este ceva perimat ..se metamorfozeaza intr-o chestie destul de “materiala” , destul de tangibila , supusa interactiunilor-socio-pshiho-volitivo-ontologico-etceteristico-culturale. O fantezie facuta publica poate incuraja la diverse chestii..pentru ca nu mai e fantezie .. e un cumul de cuvinte interpretabile.
Granita dintre fantezie si realitate este tot o fantezie sau o realitate. Daca fantezia devine publica ..atunci granita este realitate, sau o pseudorealitate. Daca intreaga realitate oscileaza in jurul multor-foarte-multor fantezii …atunci granita este o pseudofantezie.Granitele dintre doua abstracturi sunt niste pseudoconcreturi.
@gayro: pai tocmai asta era problema, cu fanteziile publice; “fanteziile private” nu par sa ridice probleme morale decat pentru crestini (fiindca pacatuiesti cu gandul, desi si in cazul ala ar putea exista niste “rafinari” ale situatiei – “nu am ravnit la ea(el), doar am avut niste fantezii, desi stiam ca nu pot fi puse in practica si nu vor fi puse niciodata in practica)
@bagpiper: oh, armata! Gramo o sa se abtina sa vorbeasca despre fanteziile din armata 🙂
iar observatia ca netul e, prin excelenta, lumea fanteziilor ar merita o discutie separata.
@princessita: Gramo a avut mari ezitari sa scrie despre Dolcett, dar discutiile din jurul “operelor lui de arta” sunt, in parte, sursa postului de aici;
fanteziile lui Dolcett sunt cel putin disturbing; dar sunt impartasite de persoane de ambele sexe care afirma hotarat ca respecta viata, ii respecta pe ceilalti oameni s.a.m.d.
o tipa care l-a popularizat foarte mult pe Dolcett spunea ceva de genul: “cata vreme noi distingem intre fantezie si realitate, totul e ok; in rest, filosofii, psihologii si altii pot sa vina si sa explice de ce eu, desi respect viata si tin si la propria mea viata, pot aprecia fanteziile cu tipe care sunt asfixiate, gatite, mancate s.a.m.d.”
in fine,…
LOL! Ma omorati, oameni buni! Noah, mie mi-a placut “fantezia” cu gardul. 😛 Da’ aia cu mancatul propriilor membre amputate… e cam dereglata, zic, mai ales pt ca nu are nici o legatura cu sexualitatea, ci cu patologicul. Am citit foarte multe fantezii, inclusiv cu copii, dar mi se par foarte – foarte deranjante cele care implica violenta excesiva, sadismul, culminand uneori cu moartea subiectului. Acolo chiar e nevoie de terapie. Or, a citit careva “Confesiunile unei masti”? Daca nu, fiti atenti la fanteziile lui Mishima.