Acum mai bine de 2 ani am participat la un experiment social. Trebuia sa traiesc timp de o luna ca si cum ar fi ultima din viata mea. Am rezistat doar doua saptamani.
Directia pe care am ales-o atunci a fost sa incerc sa inteleg oamenii mai bine, sa-i ajut si sa-i iubesc mai mult.
Rezultatul: am cunoscut foarte multi oameni faini in perioada aceea, inclusiv pe celalalt Gramo. ๐
O scurta concluzie: pusi in fata mortii, oamenii aleg in functie de ce pretuiesc cel mai mult in viata lor: calatoriile, prietenii, cartile, iubirea, alcoolul, uitarea… De fapt, intrebarea โce ai face daca ai mai avea 2 saptamani de trait?โ poate fi reformulata cam asa: โce pretuiesti mai mult in viata ta?โ
Teoretic, acum as alege tot oamenii. Practic, nu stiu cum as actiona pentru ca acum nu mai e vorba doar de mine. Ma gandeam la responsabilitatile pe care le-as putea avea, in aceste conditii, fata copilul nenascut, care totusi traieste…
*geo a ramas cu gura cascata*
Cum adica, tu nu o sa mori niciodata? “ca si cum ar fi”? Pai este!
G.
Am trait “ca si cum ar fi ultima luna” pentru ca eram convinsa ca nu o sa mor atunci; nu puteam trai cu sentimentul ca “este” ultima luna din viata mea. ๐
Cand ti se pune intrebarea “ce ai face daca ai muri maine, in 2 sapt sau o luna?”, iti imaginezi un scenariu si gata. Cand trebuie sa si actionezi, joci un rol, lucrurile se complica… ๐
Mda, sunt de acord ca nu poti trai cu acel sentiment, e groaznic.
Asta e tot shpilu’: oamenii trateaza situatia cu “daca” iar situatia e cat se poate de sigura (sau foarte probabila). Mereu m-am mirat cum nimeni, in afara de cei cu boli incurabile, par example, [nu vrea sa sa stie/nu stie ca o sa moara. Si mirare mai mare pentru mine e cum se schimba viata celor ce afla ca vor muri (cand le-o spune un doctor, sa zicem). Jesus, pana atunci nu stiati treaba asta?
Anyway, i’m ranting. Bine ca majoritatea a adoptat politica strutzului, altfel n-ar fi asa de amuzant p-aici.
G.
nu cred ca intrebarea “ce ai face daca ai mai avea 2 saptamani de trait” e chiar echivalenta cu “ce pretuiesti tu mai mult in viata ta”. diferenta e ca unele lucruri pe care le pretuiesti mult nu pot fi urmarite decat pe termen lung, iar atunci cand mai ai 2 saptamani nu ti le mai permiti. daca mai ai 2 saptamani mai are rost sa mergi la facultate, la servici, sa te apuci sa inveti spaniola sau sa-ti faci un blog etc. etc. mai degraba cred ca daca mai ai 2 saptamani tinzi sa faci lucruri importante pentru tine care produc rezultate imediat, sa iti inchei niste conturi, sa faci lucruri pe care nu ai apucat sa le faci etc. sa stai non-stop beat e poate un fel absurd sa-ti petreci ultimele doua saptamani, dar problema e ca atunci cand treaba e reala reactiile pot fi mai greu de controlat si nu faci ceea ce la rece crezi ca ar trebui sa faci, ci ce poti…
Stiu ca daca vrei sa faci un lucru, trebuie sa spui “din acest moment voi face..” anyway, de maine ma voi gandi ca mai am doua saptamani de trait.. sunt curioasa ce iese.
ok… hai alt tag… unul mai optimist: un tag mic-mititel in care va rog sa povestiti de ce anume sunteti dependenti. (hmmm… did I say that before?)
@antinous: Cand m-am gandit la “ce pretuiesti tu mai mult in viata ta” nu am avut in minte “sa inveti spaniola” sau alte scopuri pe care ni le propunem zilnic, saptamanal, anual. Poti pretui un om, o carte, o stare, cred…. ๐
@lucia: Sunt foarte, foarte curioasa cum o sa vezi tu experienta asta ๐ In mod normal, ar trebui sa ai o viata plina de evenimente timp de doua saptamani, sa descoperi lucruri noi despre tine si ceilalti sau sa te plictisesti de moarte nereusind sa scapi de sentimentul ca totul e o farsa.
@Doru: taggul tau e mai pesimist. Dependenta e aiurea (de obicei), sa te joci de-a viata si moartea e mai fun ๐ Ti-am raspuns intr-un comentariu.
hello! incepand de maine voi descrie fiecare detaliu semnificativ.. daca sunteti curiosi .. http://luciaschweninger.wordpress.com/
ideea cu a mai trai doar doua saptamani ma atrage…
*ideea de a mai trai…
Apropo de faptul ca spuneai ca ai cunoscut multi oameni, eram foarte curios cum s-au intalnit cei doi gramo, avand in vedere ca unul vine dinspre sociologie si unul dinspre filosofie. Nu zic asta in sensul ca pare complicat sa cunosti oameni de la alta facultate, doar banuiesc ca nu v-ati cunoscut la facultate, ci intr-un alt context. Ar fi fain un post despre asta, daca nu va deranjeaza sa povestiti acest lucru. ๐
@eu: iar incepi? ๐
De acord cu Bogdan, chiar sunt curios s? v?d cum v-a?i cunoscut. ๐
nu cred ca intreb “โce ai face daca ai mai avea 2 saptamani de trait?โ poate fi reformulata cam asa: โce pretuiesti mai mult in viata ta?โ”
pt ca in ult sapt poate vrei sa experimentezi; poate tocmai ca nu pretuiesti cel mai mult asta; pt ca de aia nici nu l ai experimentat pana atunci.
sau alfel spus: se poate ca cineva sa vrea sa faca ce n a apucat. ci nu ca ca ar fi ceva mai important pt el, ci pt ca nu a facut si vrea sa stie cum e.
pana la urma cineva ce ar mai avea 2 saptamani de trait, cred ca ar incerca sa si traiasca toata viata in acele 2 sapt.
poate unii aleg sa se sinucida, dar si asa, facand acest act capata ei controlul, si deci traiesc.
@bogdan si eXstatic: ok, o sa fie un post despre asta ๐
@aprozarnet: ok, nu trebuia sa fi vorbit despre “ce-ar face oricine daca ar mai avea 2 saptamani de trait” si doar despre ce-ar face Gramo ๐
da. asa, se prea poate.:)
mi-a placut mult, am pus-o si la mine pe blog :
http://360.yahoo.com/xpaul_d
povesteste mai mult despre asta! ๐
doua saptamani zile lucratoare sau si weekendurile?
cool ๐
Pingback: Cum s-au cunoscut cei doi? « Gramo’s World
Pingback: Garsoniera cu dependente « Gramo’s World