omul cu rabie îmi bate la uşă
eu cu o sabie în mână
pândesc
prin dâra de lumină
care intră pe jos
pe sub
uşă

în camera mea de
muscă şi muşchi
pândesc
să-i văd umbrele picioarelor cu rabie
el îşi schimbă mereu vocea
ochii
şi nasul
vrea să îmi vândă enciclopedii
dacă intră eu
pe unde
ies
în cămaşa murdară şi neras?
e un asiatic citeţ şi
atractiv pentru oamenii singuri
de aceea tot
vrea să intre la mine
pentru că şi eu sunt singur
şi îmi lipesc aluniţe
dar în rest îmi menţin o oarecare etică
sunt frumos şi femeie
omul cu rabie
cheamă carabinierii
ca şi cum
a mea ar fi vina
şi aruncă cu tester-ele produselor
pe jos
de ciudă
sare într-un picior
spune că e soţul meu
ceea ce e absurd
râd şi-l împroşc cu galben
pe sub uşă
îi iau ochii
nu a mai văzut atâta galben de când era mic
se smiorcăie cu nostalgie maritală
carabinierii cască plictisiţi
carabinele au feţe lungi
şi omul cu rabie
suspină
netezindu-şi dinţii
şi aşteptând să deschid odată
ca în fiecare seară.