[Ralu Nantu este Ragna]
Fariseii au trăit printre noi dintotdeauna. Ne-au povestit cu nesimţire cât sunt de pocăiţi şi milostivi, au făcut mătănii în tot felul de ipostaze şi au dat pomelnice în gura mare. Faceţi o excursie, într-o joi noapte, la biserica de la Giurgeni.
O să-i vedeţi acolo, aliniaţi şi adormiţi, dar copleşiţi de chestiunea măreaţă pe care o înfăptuiesc, pe toţi fariseii oraşului. Dar, despre Giurgeni, altă dată.
Să vorbim însă despre “muierea cu batic pe cap”. E scorpia care vă muşcă de fund la fiecare pas, dar care e pioasă în fiecare duminică. Şi ce-mi mai place să fiu bârfită cu citate biblice!
Doamnele îşi pun rochia de sărbătoare, înlocuiesc, în cel mai bun caz, năframa aia hâdă cu o pălărie (care, evident, le va incomoda când să pupe icoane, dar ce mai contează când trebuie să fii mai trendy ca vecina sau colega) şi uite-aşa se strâng, în naos, câte 4-5, şi pun oraşul la cale, în timpul sfeştaniei.
Mi se pare normal. Ce alt motiv mai bun ar putea avea cineva pentru a se duce la biserică?
Sunt şi unele femei, cu batic mai fin şi lăsat mai pe spate, care vin la biserică pe principiul “just in case”. Nu cred neapărat că le-ar ajuta la ceva, dar dacă există totuşi un dumnezeu? Nu trebuie să fii pregătit?
(Bine, nu vreau să vorbesc despre “doamnele” care înţeleg să meargă printre icoane ca pe podium, într-o prezentare de modă, cu scopul precis de a-şi auzi numele şoptit de muierile de la paragraful anterior. Mi-e prea silă.)
Şi nu mă înţelegeţi greşit. Nu sunt bisericoasă iar dumnezeul creştin nu mă preocupă. Deloc. Dar muierea-fariseu mă afectează în mod direct. Nu mă cunoaşte, dar îmi spurcă fiecare mişcare.
De la muierile cu batic ale oraşului am aflat că m-am măritat de zeci de ori, am zeci de copii şi totuşi m-am culcat cu toţi bărbaţii ale căror nume puteau să-l pronunţe. Sunt o blondă proastă şi o copchilă parvenită. Nimic din ce-am făcut nu mi se datorează şi nimic din ce-o să fac nu poate fi destul de măreţ.
Ei bine, doamnelor, vă urez tot binele din lume şi promit să vă furnizez, în continuare, tot felul de subiecte despre care puteţi mânca rahat. Şi muşca-m-aţi de fund fericite!
Da-le-ncolo! Cand ai zero realizari la activ, evident ca tot ce poti face este sa desfiintezi realizarile celorlalti si sa improsti cu noroi in stanga si-n dreapta… Dar daca le acorzi atentie, daca te lasi afectata de ele, inseamna ca ele au castig de cauza. Stii vorba aceea: “Cainii latra, caravana trece” Lasa-le sa latre pana raman fara aer si se sufoca 😀
Sa aveti o primavara frumoasa, si voi, si cititorii vostri, sa fiti sanatosi si sa vi se-mplineasca toate dorintele!
Un mic martisor virtual (kind of)
Fainut post, insa ar mai trebui degajat putin 🙂
Da, sunt scarboase adunarile de genul ala. Dar nu sunt doar doamnele cu batic, desi poate ele sunt cele mai “vizibile”.
hei, nu mai pune totul la inima, desi uneori e greu, intoarce si tu celalalt obraz :), si psihologic vorbind o sa-ti spun ce se intampla cu acele doamne, au un mecanism de aparare al Eu-lui care se numeste proiectie.
ce face aceasta proiectie?…dupa cum ii spune si numele proiecteaza asupra altora tot ceea ce le vine greu sa spuna despre ei/ele insisi/insele, si zic:”eu nu sunt asa, dar ea sigur e, sigur a facut, sigur a dres”
si daca tot vrei sa te duci la o biserica, du-te in timpul saptamanii la sf.Iosif, acolo este destul de liber, foarte putina lume si nu ai impresia cand intri ca nimeni n-are loc de tine, este catolica ce-i drept, dar cum spuneai ca nu ai prea multa treaba, merita sa mergi sa te reculegi indiferent de Dumnezeul tau, crestin sau nu…e liniste chiar daca langa e santier, mie chiar imi da un sentiment de pace.
Merci pentru ca v-a placut si m-ati inteles, merci Gramos pentru ca m-ati citit si placut si publicat, merci de tot 😀
Dar ce inseamna un post mai “degajat”?
In rest, fara a ataca pe nimeni, vreau sa va marturisesc ca partea spirituala si ezoterica a vietii mele incerc sa o tin cat mai departe de orice religie, fie ea clasica sau nonconformista. Prefer sa pun un cd mai de suflet, de preferat noaptea, cand orasul tace, si sa citesc ceva bun sau sa scriu, sa scriu mult, neaparat cu un creion pe o hartie, in timp ce rontai o ciocolata sau alte lucruri foarte dulci. Asa reculegere, regasire si pace, in singuratatea mea, n-am gasit nicaieri altundeva.
@ragna: n-ai pentru ce; noi iti multumim pentru chestiile pe care ni le-ai trimis si pentru ca ne ajuti sa facem o chestie mai misto din aiureala de aici 🙂
@bagpiper: yep, in bisericile catolice (chiar si in cele greco-catolice), atunci cand nu e slujba, e foaaaaaaaaaaarte placut; mai ales vara, fiindca e racoare 🙂
nimeni nu se uita urat, poti sa stai pe o bancuta si sa te gandesti la ce vrei etc.
in sf. iosif uneori vine cineva si repeta la orga si e fain.
@krossfire: nici aici nu s-a inteles ce-i cu degajatul 🙁
@Doru: 10x pt. trandafir! e al tau?
🙂 a se arunca un ochi sau doi: http://www.123urban.ro/showTerm.htm?term=teoctism
Exista si o participare inteligenta la teodrama liturghiei. Pentru asta insa inteligenta trebuie sa ajunga la decenta umilintei.
E foarte rareori cazul semidoctilor.