Gasiti aici un articol al Ioanei Calen despre bloguri culturale (il mentioneaza si Subiectiv aici). Gramo l-a citit (e destul de ok) si a inceput sa se gandeasca la mai multe chestii.
As you might remember, Gramo are ceva impotriva oamenilor care se screm sa faca cultura sau se lauda ca fac cultura. Intre altele, ii banuieste si de ignoranta. Adica, daca vrei sa te intrebi sincer “Mah, eu fac cultura?”, tre’ sa te lamuresti cu tot felul de lucruri:
Ce-i aia cultura?
Ce-i ala un “act de cultura?” Dar “obiect cultural”?
Ce e o contributie culturala?
E suficient sa te uiti la ce zice lumea?
E orice creatie artistica parte a culturii?
Orice idee interesanta devine o chestie culturala?
Teoriile stiintifice gresite fac parte din cultura?
Horoscopul e o contributie culturala?
Prin ce se deosebesc marii oameni de cultura de “micii oameni de cultura”?
Conteaza daca tu crezi ca faci sau nu cultura?
Hai sa ne uitam la o analogie. Sa zicem ca lucrez intr-o firma si fac studii de marketing s.a.m.d. Nu ma intreb, in mod obisnuit, daca eu fac stiinta sau nu. De ce mi-ar pasa? Imi pasa doar sa-mi fac treaba bine si atat.
La un moment dat, sa zicem, ma pocnesc niste porniri asaaaaaaaaa, “filosofice” si s-ar putea sa incep sa ma uit la ceea ce fac si sa ma intreb daca asta e stiinta sau ce e. Iar atunci n-am cum sa nu ma intreb “Ce e stiinta?”
Exista alta cale? Sa zica unii despre mine ca am realizat ceva important / interesant etc. Eventual ca am o contributie stiintifica sau ceva de genul asta. Si ce daca zic? Daca doar preiau si eu ce zic ei, n-o sa inteleg mare lucru. De fapt, doar o sa ma laud si atat.
Asa si cu cultura. E ok sa te intrebi (daca ajungi cu adevarat la intrebari din astea) ce e cultura si daca tu ai vreo contributie culturala (pe blog sau altfel). Si e ok sa spuna altii diverse chestii despre blogul tau.
Dar sa te apuci tu sa zici: blogul meu e cultural, e filosofic, e asa si pe dincolo, cam suna a laudarosenie.
Ok, uneori merge. Aici, de pilda, e un blog care se autointituleaza cultural (prima pagina are o reclama, asa ca am pus link la un post de acolo care mi-a placut).
Dar ala e un blog de ziar si sta printre mai multe bloguri, care acopera diferite sectiuni din ziar. E ca si cand i-ai spune cititorului ziarului “uite, aici o sa gasesti chestii asemanatoare cu alea pe care le citesti in sectiunea de cultura”.
In cazul asta, “aici e cultura” e asa, ca o placutza. O placutza cu “WC” ar putea sa arate, de fapt, catre un tufis (sau catre o buda turceasca, nu conteaza; ideea e ca acolo nu e neaparat ce scrie pe placuta, dar placutza e utila 🙂 ).
So,… ce-i ala un blog cultural? Gramo has no idea. Daca scrii pe blog doar asa, de placere, fara sa urmaresti sa tratezi doar anumite subiecte, n-o sa-ti iasa un blog cultural. O sa-ti iasa, in cazul cel mai fericit, un curcubeu 🙂
Dar in postul asta nu voiam sa scriu despre blogeri amatori si blogeri profesionisti. E o distinctie interesanta si ar putea fi importanta atunci cand se evalueaza blogurile, dar Gramo mai tre’ sa se gandeasca la lucrurile astea.
daca ma intrebi pe mine, de pilda, bookblog nu e inca un blog cultural, desi tinde sa devina asa ceva, mai ales in ultima vreme, de cind s-a descotorosit de vreo doi revieweri ignari. iar blogul teroristei bate cu doua lungimi de stadion jumate din bloagele autointitulate culturale din blegocubul romanesc…
dar io? chiar asa, voi fi fiind io un blogher cultural? blogheresc culturaliceste au ba? matiere a reflection, cum se zicea pe vremuri prin pifuri…
personal, ma intereseaza mai degraba cultura underground, cultura urbana, cultura punk, etc.
exista nise in cultura? cat de adanc poti sa te duci in nisa si sa ramai, totusi, in zona culturala? Un blog despre second life, gadgeturi, net, new media, cyberpunk, concerte elctro si lucruri de felul asta e cultural? pentru mine, da. Nu stiu daca am dreptul ca scriu in Cotidianul ca astea sint culturale, doar pentru ca eu le consider asa. Nu am spatiu (in pagina) sa imi argumentez pozitia.
si eu trebuie sa ma gandesc mai mult la lucrurile astea. de-aia am incheiat articolul in coada de peste spunand ca nu discut asupra definitiei culturii.
best regards
Blogurile culturale au ramas la nivelul de găşculiţă-forte, un domeniu rezervat intelectualilor cu diverse pretenţii. Nimic mai greşit pentru nişte oameni care pretind că nu se fac înţeleşi. Un blog cultural ar trebui să aibe subiecte de interes universal.