[textul pe care il comenteaza Gramo e aici; textul propus pentru citit saptamana asta o sa apara cu o mica intarziere]

In ultimul capitol din cartea a 2-a sunt niste chestii asa,… de incheiere. Aristotel e multumit ca a gasit principiul dupa care putem sa ne formam o virtute etica: sa gasim mereu echilibrul intre exces si insuficienta. Fiindca e o chestie de echilibru (ca mersul pe sarma), e greu sa o realizezi.

Si tocmai de aia e supertare cand reusesti. In treacat, Aristotel vorbeste despre momentul potrivit pentru o actiune, locul potrivit, modul potrivit, scopul potrivit si altele, ca si cand si astea ar avea legatura cu masura justa. Chestia asta complica mult lucrurile, dar e doar pomenita, asa ca o las deoparte.

Apoi spune care e reteta succesului: sa te opui tendintelor tale naturale. Pana sa ajungi la masura justa, mai bine sa inclini inspre extrema care se opune tendintei tale naturale. Si in orice caz, mai bine sa te feresti sa urmaresti placerile.

Aici s-ar putea ca Aristotel sa-si piarda o parte din public 🙂 Dar eu cred ca el n-ar spune, pur si simplu, ca placerea e rea, ci doar ca e aiurea sa urmaresti placerea doar de dragul placerii, fara nici un alt scop.

Problema cred ca este ca oamenii inteligenti isi vor putea inventa niste scopuri mai inalte. De pilda, cineva ar putea sa stea si sa se masturbeze toata ziua spunand ca lucreaza la un studiu stiintific etc. 🙂

Iar apoi Aristotel spune ca n-ar trebui sa fie considerati nashpa cei care se abat un pic de la linia de mijloc, ci doar cei care se abat mai mult. Ar reiesi de aici ca diferenta dintre bine si rau (in sens moral) e o diferenta de grad? Si cum poate sa fie asa?

Are incalcarea libertatii altui om grade? Are importanta daca “l-am privat un pic de libertate”? Sunt mai putin nashpa decat daca “l-am privat mai mult de libertate”? Unii ar spune ca nu e nici o diferenta. “Un furt e tot un furt, indiferent ce anume furi.”

Sigur, acum nu e vorba despre lucrurile astea, dar e vorba, totusi de virtutea etica. Sau Aristotel ar spune ca oamenii care deviaza un pic de la linia de mijloc gresesc totusi, dar nu trebuie blamati?

In fine, nu s-au lamurit toate lucrurile, dar macar e mai limpede cum vede Aristotel si care sunt problemele mai mari cu felul in care vede el scopul vietii oamenilor si “drumul catre fericire”. Ok.