Gramo has found this on Dailymotion, where it seems to have been posted by its creator. Oh, oh, we must warn you: The clip contains some mild nudity. 🙂 Nobody thought this was mature stuff on Dailymotion, but then again, Dailymotion is not YouTube 🙂
So,… it’s your choice to watch it or not:
If you want to read more about the stop-motion technique used here, you may go to this post (sorry, Romanian only 🙂 ).
gorgeussszzz , artistic .. a mixture intre “capriciile viscerelor”, “periferia metafizica” a unui bordel psihic si “aromele insinuante” ale unui tatuaj al devenirii(Cioran)
ps: awww sa se autosesizeze ziarista de la Gandul :))) faster faster :)))
Eu nu sunt de acord cu princessita. “Capriciile viscerelor”… hai, cu indulgenta, ar merge, ca e goala tipa si deci viscere.
“Periferia metafizica a unui bordel psihic”?!
“Aromele insinuante ale unui tatuaj al devenirii”?! Fiindca e desenata pe trup?
Incerc sa inteleg; sunt convins ca princessita n-a aruncat cu Cioran la intamplare, doar asa, ca suna frumos.
g.
geo geo geo my dear geo 🙂 e bine ca nu esti de acord .. nici nu ar fi frumos sa avem toti aceleasi pareri ..ar fi monoton ..ne-am plictisi de viata, de bloguri , de noi insine;
uite din punctul meu de vedere n-am aruncat la intamplare cu Cioran ..nu cred ca as putea si nu cred ca ar putea sa fie aruncat la intamplare … but even so …
1. eu cred ca “French body-painting video ” e o chetie destul de complexa .. de aceea am indraznit sa o numesc “mixture” .. pentru ca e o amalgamare a trupescului cu arta si cu multe alte chestiute dinamice si de aici … deraieri fictive
2.”capriciile viscerelor” sugereaza trupescul .. the body – femeia insasi … ce este trupul pana la urma .. o adunatura de viscere (de ce am ales viscerele .. pentru a conecta oarecum body-paintingul cu trupul insusi .. cele cateva “desene ” precare de la inceput de pe trupul tipei par a schita niste viscere, par a fragmenta trupul , a-l imparti , in bucatele … ) de ce capricii? pentru “minutiozitatea” cu care se face totul .. . totul pare un mare rasfat … ceva hedonic .. un capriciu multiplicat .. care devine treptat “capricii” si aceastea se unifica in cele din urma din noi in una bucata capriciu (atunci cand , in the end, tipa devine total neagra … e un fel de aderare la un nou cult, un fel de reunire a puzzle-ului visceral)
3. periferia metafizica a unui bordel psihic .. pentru ca …pai s-o luam pe rand .. de ce este o periferie?pentru ca in acest caz , psihicul este precedat de trup .. astfel incat … psiho-spiritualitatea tipei e cumva umbrita .. atunci cand te uiti la video esti concentrat la ceea ce vezi nu la ceea ce ai putea vedea .. tocmai de aceea niste ganduri auxiliare ar putea alcatui o relativa “periferie” … dar nu orice periferie .. o periferie a unui bordel psihic … de ce bordel psihic ? pentru ca toate acele mici miscari (de repiratie, miscarea unghiului) sunt niste miscari care locuiesc /populeaza psihicul , migreaza , niste miscari care provoaca suspans, ca un bordel , care te fac sa te uiti in continuare la video ca si cum ai privi pe ferestruica unui bordel sa sursprizi o miscare .
4. -aromele insinuante ale unui tatuaj al devenirii- … un leitmotiv al body-paintingului generally speaking este devenirea, fara doar si poate ; un om body-paintat devine altceva, devine altcineva, devine o devenire a sinelui. in cazul asta am considerat ca se potriveste sa asociez (poate putin liric) body-painting-ul unui tatuaj (in fapt , sunt procese diferite ) …dar ambele au comun imprimarea devenirii ..tocmai de aceea frantuzoaica noastra poarta pe ea un “tatuaj al devenirii” …acest tatuaj la randul lui este insinuat de niste “arome”- lumi , universuri … devenirea devine insinuare …
pe de alta parte, avand in vedere ca Cioran nu este Einstein are si el dreptul la un gram de poeticitate… si avand in vedere ca eu nu sunt Cioran , am dreptul la doua grame de subiectivism :))
cu bine , princy ( nu stiu cat de “elucidatoare” am fost 🙂 )
Obositor stilul tau, doamne. But different strokes for different folks, i presume.
Desi explicatii sunt detaliate, imi par mai degraba lecturi Rorschach, conectii ad-hoc, superficiale. Am zis “detaliate”, dar cred ca vroiam sa zic “intinse”; par legate intre ele cu ceva foarte firav.
Of, nu prea sunt convins…
G.
of 🙁
of of of mai mai mai mai :)))
De acord cu princessita. Nu pot fi in dezacord cu o persoana care detine in mod evident o semiotica aurorala, inca neintrata in uz. Acel lucru “foarte firav” cu care sunt legate explicatiile princessitei sunt de fapt trainicele bulevarde ale logosului de maine. Un maine mereu aminat. E adevarat, expresii precum “tatuaj al devenirii” poate fi un truism chiar si in paradigma lingvistica in uz astazi. Traind in plina era a triumfului heraclitian, totul e devenire iar devenirea suporta orice atribut. Chiar si “Fiinta a devenirii” (care e insasi devenirea). Prin urmare, “tatuaj al devenirii”, in acest context, e la fel de neproblematic precum o injuratura primita in trafic, la intersectia Carol I cu Mosilor.
Apoi simpatica “periferie metafizica a unui bordel psihic”. Pai, ca sa zic asa, orice psihic e un soi de bordel (vezi Freud), importante sunt deci problemele libidoului. Daca acestea sunt problemele centrale ale psihicului, atunci metafizicului nu-i mai ramine decit periferia. Dar, cum s-a aratat mai sus, tatuajul ca “tatuaj al devenirii” este o afacere metafizica si, fiind metafizica, se va plasa firesc catre periferie (impinsa de libido). Asa ca zicerea princessitei e aproape o axioma matematica.
Problema mea e ca nu pot asocia cu nici un chip “capriciile viscerelor” cu trupul, luindu-l ca referinta pe Cioran. Ma gindesc la repetatele sale afirmatii de genul “simt absurdul existentei” ori “nimicul” ori “inutilitatea fiintei” visceral. Asa-l simt si eu, cind ma apuca criza (insa eu nu pot si nici nu prea vreau sa stau prea mult in camera asta) si de aceea marturisesc cu mana pe viscere ca “visceral” la Cioran n-are legatura cu trupul si nici macar cu psihicu’ (ca sa zic asa), ci dea dreptul cu cel despre care un anume eleat ne interzicea atit gindirea cit si vorbirea. Iar lucrul asta din urma nu e cu siguranta un body painted.
Gramo empatizeaza cu geo 🙂 probabil fiindca Gramo e pe linia: “spune frate simplu si clar (si scurt) ce ai de spus; altfel, normal ca te suspectez ca aspiri la titlul de arhiduce de nas (si de rapa) :)”
nu ca liricoideala princessitei n-ar fi uneori foarte faina; unde mai pui ca a innobilat-o prioll printr-o interpretare psihanalitica si o ghicitoare cu eleati 🙂
la Cioran nu ne bagam, ca n-am prea citit 🙂
ah,… uitasem; daca v-a placut filmul, ne pare bine! 🙂
daca ar vedea Cioran la ce tema a fost mentionat 🙂
acum am realizat ca l-am neglijat in ultima perioada…exact cand mai aveam vreo doua carti de citit, si cam gata opera…of! mustrari de constiinta 🙂
@eu – Poate tocmai in alea doua carti necitite sa stea legatura cu tema…Cu toate ca daca ai citit doua carti ale lui Cioran, cam stii de unde bate vintul si-n celelalte. Nu zicea el (prin ’92) ca a scris deja prea mult, ca se repeta, ca de fapt toti scriitorii au scris prea mult?
@gramo – empatizam impreuna cu geo: concizie, claritate, da!, asta vrem cu totii. Dar ce putea face princessita? A fost pusa in situatia sa explice o imagine, iar noi stim ca o imagine face cit o mie de cuvinte. Prin urmare…
(Despre “innobilare” nu mai spun decit atit: aruncindu-mi din curiozitate un ochi pe textul meu de mai sus, am gasit un foarte plebeu dezacord care mi-a stricat tot chefu’ de ceremonii cu purpura, ingenuncheri rituale si alte alea de acelasi fel)
Empatizati oameni buni, ca-i gratis… but wrong.
I’m a dandy: Imi place stilul elegant, frumos; iubesc clasicismul si manierele aristocratice. Sunt un “arhiduce de nas”, vorba lui gramos, dar, cum vor spunea (sau cita) Steinhardt, sa vrei sa fii nobil e primul pas (sau ceva pe acolo)…. *geo goes hunting…*
Da! Here we go: “prin tinuta nu inlocuiesti eroismul, dar cel putin te apropii de el – e, oricum, the next best solution, voin?a de noblere fiind, spune Eugenio d’Ors, prin ea insasi innobilatoare.”
G.